Leptospiroza este o zoonoza, adica o infectie transmisa de animale omului. Boala este transmisa de un grup de bacterii numite spirochete. Multe animale domestice sau salbatice pot fi gazde ale acestor bacterii, printre cele mai frecvente enumeram: sobolani, vulpi, caini, porci, bovine, pasari si reptile s.a. Bacteria este eliberata in natura odata cu urina animalului infectat. Omul contracteaza bacteria prin leziuni deschise ale pielii sau mucoaselor ce au venit in contact cu apa contaminata. Leptospiroza apare mai mult in zonele tropicale, insa nici statele europene nu sunt ocolite de aceasta infectie. Cazurile de imbolnavire la om in tara noastra sunt destul de rare in prezent. Bacteriile din genul Leptospira sunt cele responsabile de infectie. Acestea au forma spiralata si poseda peste 250 de specii, capabile sa infecteze diferite specii de animale. Unele bacterii sunt patogene (Leptospira interrogans), dar se intalnesc si spirochete saprofitice (Leptospira biflexa), care traiesc in conditi obisnuite la suprafata apei si nu produc boli. Acestea se gasesc in ape dulci, mlastini, noroi, vegetatie acvatica. Zonele inundate sunt cele mai expuse. Rezervorul animal Aproape orice specie de animale salbatice sau domestice pot fi purtatoare ale acestei bacterii si o pot transmite mai departe. La noi, sobolanii, porcii si bovinele sunt cei mai frecventi agenti. Omul este considerat o gazda accidentala si un capat de linie in ciclul de transmitere al infectiei. Animalele infectate poarta bacteria cantonata in rinichi. Pot excreta leptospire in urina din cand in cand, si pot imbolnavi alte animale ce au contact direct sau indirect cu urina lor. De cele mai multe ori animalele infectate nu prezinta semne de imbolnavire ( despre simptomele prezente la animalele domestice vom discuta intr-un articol viitor). Transmitere Dupa cum spuneam, omul se poate imbolnavi daca vine in contact direct cu tesuturi, secretii sau urina ale animalului infectat, precum si cu apa contaminata cu spirochete (cea mai des intalnita cale). Leptospirele patrund in organism prin tegumentele lezionate sau prin mucoase integre, respectiv ochi. Calea de transmitere de la om la om este extrem de rara. Grupele de risc sunt reprezentate de tipurile de activitati care implica contact cu apa sau cu animalele: fermieri, veterinari, macelari, pescari, inotatori, scafandri, canotori etc. Semne si simptome La om, leptospiroza poate trece neobservata, poate avea o forma usoara asemanatoare cu o raceala sau poate evolua spre forme extrem de severe, caz in care se numeste Sindromul lui Weil, cu icter si insuficienta renala. In medie, perioada de incubatie este de 7- 21 de zile, dar s-au intalnita cazuri in care a durat doar 2-3 zile sau peste 30 de zile. Aceasta boala se manifesta in doua faze: Prima faza: care mimeaza o raceala, este caracterizata prin: dureri de cap, dureri musculare, dureri oculare cu senzatia de luminite (scotoame), frisoane si febra. Ochii rosii si lacrimarea insotesc adesea aceste simptome. Aceasta faza semnifica raspandirea bacteriei prin sange pana la diferite organe, unde se poate stabili. Aceasta faza poate fi depasita si fara tratament, semnele disparand dupa 7- 9 zile. A doua faza: se instaleaza dupa cateva zile de bine aparent. Debuteaza cu febra si rigiditatea gatului. Apare durere abdominala, rash, icter si afectarea diferitelor structuri (nervi oculari, rinichi, creier). In cazurile severe se poate ajunge pana la cedarea rinichilor sau meningita. Cu tratament vindecarea apare in 2-6 saptamani, cand organismul va fi secretat deja anticorpi impotriva spirochetelor. Imunitatea este de durata insa este eficienta numai impotriva acelorasi tulpini de leptospire. In cazul contractarii unei tulpini noi de spirochete, infectia se poate reinstaura. Diagnostic si tratament Intrucat simptomele sunt comune cu ale altor afectiuni, testele de sange, uroculturile sunt cele care ofera diagnosticul pozitiv. Tratamentul consta in administrarea unor doze mari de antibiotice din clasa penicilinelor. Prevenire Nu exista un vaccin la om impotriva acestei afectiuni. La animale exista vaccinuri pentru cateva tulpini insa imunitatea furnizata este de scurta durata. Persoanele aflate la risc sau cele care calatoresc in zone cu un grad de contaminare ridicat, pot lua preventiv in fiecare zi doze mici de doxacilin. Alte masuri de profilaxie constau in gestionarea atenta a populatiilor de rozatoare si modalitatilor de eliminare ale dejectiilor animale. Aveti grija unde inotati: acoperiti cu platuri rezistenti la apa toate zgarieturile sau ranile, purtati costume de baie. Dupa scaldat folositi dusul. Spalati mainile dupa ce ati interactionat cu animalele. Nicolae Hasegan ZooLand.ro