Yakul traieste in regiunea Himalaya, in centrul Asiei, pe platoul tibetan – Qinghai si in nordul Mongoliei, fiind o specie de bovine cu parul lung. Cea mai mare populatie este reprezentata de animale domestice, in salbaticie intalnindu-se un numar relativ mic de indivizi. Denumirea de yak este universala si se refera atat la masculi, cat si la femele, numai in Tibet diferenta intre sexe facandu-se cu ajutorul unor temeni diferiti: “gyag” pentru masculi si “dri” sau “nak” pentru femele. Yakul salbatic este mai mare decat cel domestic, masculii ajungand la o lungime de 2,7 m., o inaltime de 1,8 m si o greutate de aproximativ 1000 kg (350-580 kg in cazul yakului domestic). Femelele au o treime din dimensiunile masculilor. Toate exemplarele au corpul acoperit de o blana lunga, mitoasa, care le protejeaza de frig. Exemplarele salbatice pot fi negre sau cafenii, printre cele domestice putandu-se intalni si specimene albe. Coarnele sunt prezente la ambele sexe. In ciuda constitutiei lor greoaie, yakii sunt animale agile, sprintene, buni inotatori si cataratori, putand strabate ghetari si vai de munte. Sezonul de imperechere incepe in luna septembrie. Femelele sunt apte de conceptie dupa varsta de 3-4 ani si fata o data la trei ani, in luna aprilie sau iunie, dupa o perioada de gestatie de aproximativ 9 luni. Viteii vor fi dependenti de mame inca un an. Durata medie de viata este de 20 de ani. Yakii domestici sunt crescuti pentru carnea lor gustoasa, principala mancare a bastinasilor. Acest animal este foarte apreciat de tibetani, pe langa carne, lapte si alte produse alimentare derivate (branza denumita chhurpi in Tibet si Nepal si byaslag in Mongolia sau untul de yaki), fiind folosit si ca animal de povara. Photo: corbis.com Corina DovincaZooland.ro