Denumit si bursuc, membru al familiei Mustelidae, viezurele este un mamifer plantigrad, raspandit in cea mai mare parte a Europei, cu exceptia jumatatii nordice a Scandinaviei, si a insulelor: Sicilia, Sardinia, Corsica si Baleare. Este un animal de talie mica, cu o lungime a corpului de 70-80 cm. Are o coada scurta, stufoasa, de culoare deschisa, de aproximativ 20 cm., sub care se afla o glanda cu secretie dezagreabila, cu rolul de a indeparta dusmanii. Lungimea la greaban este de 30 cm si poate atinge o greutate de 10-20 kg. Viezurele Meles meles este usor de recunoscut dupa dungile alb-negru de pe cap. Corpul lui indesat este, aproape in totalitate, de culoare cenusie, cu exceptia picioarelor, a gatului si pieptului care sunt negre si a cozii alburii. Masculii si femelele sunt, de regula, similari ca aparenta, ele fiind uneori ceva mai mici. Numele acestui viezure provine din termenul de origine franceza “bêcheur”, care inseamna “sapator”, musculatura puternica, picioarele scurte si ghearele lungi reflectand modul sau de viata si sustinand acest apelativ. Cu toate ca specia Meles meles este foarte cunoscuta, foarte putini oameni au vazut pe viu un exemplar din randul acestor mamifere nocturne, in habitatul lor natural. Aceasta pentru ca in timpul zilei, viezurii sunt complet inactivi si se odihnesc in vizuinele lor, care reprezinta sisteme complexe de tuneluri sapate sub pamant, ce includ cuiburi captusite cu iarba, paie si frunze moarte. Vizuinile sunt transmise din generatie in generatie. In cazuri exceptionale viezurii pot sapa in timpul zilei, de exemplu: in timpul verilor fierbinti, cand rezervele de hrana sunt insuficiente. Desi nu hiberneaza, pe timpul iernii si in perioadele reci petrec aproape tot timpul in adaposturi. Sunt mamifere omnivore, principala sursa de hrana constituind-o viermii de pamant, din care consuma cantitati impresionante in fiecare noapte (cateva sute). De asemenea, mananca intervertebrate, alune, fructe, vertebrate mici, cereale sau bulbii unor plante. Meles meles este una dintre putinele specii capabile sa ucida si sa manance arici (Erinaceus europaeus), gratie pielii lor groase si a ghearelor lungi. Traiesc, de obicei, singuri si rareori formeaza grupuri, alcatuite atat din exemplare adulte, cat si din pui. Printre acestia se afla un mascul dominant (vierul) si o femela apta de reproducere (scroafa), in unele grupuri chiar mai multe. Masculii dominanti isi marcheaza teritoriul cu materii fecale si apara grupul de intrusi. Sezonul de imperechere are loc, de regula, primavara, insa nu este exclus nici in timpul anului. Femela fata o singura data pe an, prin februarie-martie, 3-5 pui, orbi, care vad dupa 9 zile si devin independenii dupa o jumatate de an. www.zooland.ro