Noi, oamenii, ne credem uneori superiori naturii, mai ales atunci când vine vorba despre creierul nostru complex şi despre invenţiile noastre atât de fancy! Dar ar fi bine ca, din când în când, să fim sinceri şi să recunoaştem că nu suntem chiar cei mai buni din lumea întreagă! În anumite cazuri, este de ajuns ca natura să clipească, pentru a ne aminti într-o secundă cât de mici suntem! Iată câteva tehnologii fantastice, la care natura se pricepe categoric mai bine ca omul! Înotătoarele balenelor sunt mai eficiente decât elicele corăbiilor Înţelepciunea convenţională a fost sigură că lamele, precum cele de la avioane, elicoptere, turbine, elice, ventilatoare şi mori de vânt, sunt extrem de eficiente pentru înaintarea în spaţiu. Şi aşa este, aceste invenţii ne-au ajutat să spargem bariera sunetului, să ducem oameni pe Lună. Dar natura a râs de noi, de gândirea noastră limitată, şi ne-a depăşit la acest capitol: există un animal care devine dublu eficient atunci când este vorba de "aripile" lui- balena cu cocoaşă. Deşi pare extrem de masivă cu stratul ei de grăsime, balena cu cocoaşă cu înotătoarele sale aspre a fost mult timp renumită pentru aptitudinile sale acrobatice şi viteza mare. Balena cu cocoaşă înoată în apă mai rapid decât oricare dintre maşinile construite de oamenii de ştiinţă. Umflăturile de pe marginea fiecărei aripi rupe, de fapt, apa în canale, care curg mai uşor peste aripile ei. Aceste canale de mare viteză cresc flotabilitatea şi reduc semnificativ zgomotul. Acelaşi principiu îl testează, acum, şi oamenii de ştiinţă pentru elicele dispozitivelor de deplasare prin apă şi aer. Urşii albi au capacitatea de a se ascunde de radarele termice. Într-o cerectare a urşilor polari, un student la inginerie, de la Universitatea Berkley, a încercat să găsească un urs alb cu ajutorul scanerelor înfraroşii. Scanerul detectează căldura care radiază de la un obiect. Dar atunci s-a descoperit că urşii polari sunt complet invizibili pentru imaginile termice. Când s-a folosit de funcţia zoom, inginerul a identificat doar mici părţi din capul urşilor şi din urme ale respiraţiei. S-a dovedit că secretul ”mantiei invizibile”a ursului polar a fost în grăsimea lui suplimentară. Grăsimea este un izolator uimitor (care devine mai eficient atunci când temperatura din mediul exterior scade). La un urs alb, stratul de grăsime este aproape de 10 cm grosime şi poate cântări până la 700 kg. Şi pentru că urşii au învăţat să se izoleze împotriva frigului, ei nu emană suficientă căldură pentru ca echipamentele speciale sensibile la căldură să nu înregistreze prezenţa ursului. Plantele şi animalele au inventat hidrofobia cu milioane de ani în urmă Noi, oamenii, ne luptăm permanent cu petele: dacă pică o picături de vin roşu pe covor sau dacă ne cade un strop de cafea pe tricou, ne liniştim ştiind că există o întreagă industrie care se ocupă de asta. Dar se pare că natura este, din nou, mai bună de atât. Impermiabilitatea are o legătură specială cu hidrofobia. Imediat cum începe o ploaie, căutăm umbrela, iar dacă nu, ştim cu toţii ce se va întâmpla cu paltoanele şi pălăriile noastre din stofă moale. Hidrofobia sau teama patologică de apă este o tema foarte puţin abordată, deşi se estimează că o persoană din zece este atinsă de acestă fobie. Spre exemplu, frunza de lotus este cunoscută ca fiind superhidrofobă, ceea ce înseamnă că, în loc să se ude, picăturile de apă sunt respinde de suprafaţa acestia. Când ploaia cade pe frunze, apa spală toate elemenetele nocive, murdăria şi resturile fără a lăsa o urmă de umeditate, maximizând prin asta expunerea frunzii la lumina soarelui. Avem exemple nu doar de plante care au stăpânit tehnologia de impermeabilizare. Există şi fluturi care folosesc superhidrofobia pe aripi, astfel încât acesta cheltuie, literalmente, zero procente energie pentru a şi le curăţa. Sau un alt exemplu Gerridae – aceste insecte pot merge pe apă, corpurile lor resping apa atât de eficient încât, chiar şi atunci când este lovit cu o picătură de ploaie mai mare decât dimensiunea corpului său, este complet imun la umezire. Oamenii de ştiinţă sunt în căutarea modului de a reproduce exemplele din natură în tehnologie, astfel încât să se poată crea haine, vopsele şi clădiri care vor sta uscate la contactul cu apa. Sursa: Cracked