Se gaseste atat in apele dulci ale lacurilor, cat si in mari si oceane, in zona Amazonului si Americii de Sud. Tiparul electric este subtire si lung, asemanator unui sarpe. Are o gura lunga, in care se ascund dinti foarte ascutiti si 2 perechi de branhii. Este colorat in verde si galben, combinate cu alb, argintiu si negru. Are lungimea cuprinsa intre 0,6 si 1,5 m la modul general, dar a fost gasit un tipar lung de 3 m, iar cel mai greu cantarea 34 de kg, insa greutatea normala a acestui peste este mai mica. Ziua se ascunde printre recifuri sau stanci, find activ seara si noaptea. Se hraneste cu crabi, moluste, caracatite, broaste testoase si diferiti pesti. Cel mai important dusman al tiparului ramane caracatita, amandoi ascunzandu-se in aceleasi locuri. Aceasta este muscata cu dintii puternici, care sunt atat de puternici incat pot distruge o carapace fara mari probleme. Exista 600 de specii de tipari, femela din aceasta categorie producand aproximativ 20 de milioane de oua pe parcursul intregii vieti. Aceste oua sunt atat de rezistente, incat pot rezista chiar un an deasupra apei, inainte sa fie fecundate. Tiparul electric este considerat un peste foarte periculos si violent, din cauza folosirii electricitatii ca modalitate de aparare si gurii mari, in care se ascund dinti ascutiti. Ceea ce este mai putin cunoscut este faptul ca aceste animale folosesc electricitatea pentru a supravietui. Impulsurile electrice sunt folosite pentru conducerea semnalelor de-a lungul nervilor, necesara coordonarii muschilor. Cand vor sa-si alunge inamicii, sa se ghideze sau sa-si captureze hrana, acesti pesti pot genera mai multa electricitate. Daca se repeta aceste socuri pot determina moartea chiar si unui om. Desi este comestibil, acest peste are pielea foarte toxica, producand imbolnavirea grava sau chiar moartea celor care o consuma. Tiparul electric nu are solzi, care ar fi constituit un impediment pentru el. Socurile electrice propagate de tiparul electric ajung la intensitatea de 650 de volti, care poate ameti un cal.