Pisicile sălbatice ucid specii native în Australia de Sud. Dar testele ADN pot ajuta la determinarea speciilor ucise de pisicile sălbatice. Ele sunt responsabile pentru moartea multor specii native din Australia de Sud. Un studiu publicat în Australian Mammalogy a utilizat analiza ADN pentru a stabili dacă prădarea de către pisici (Felis catus) a fost cauza decesului unor animale sălbatice. Echipa a constatat că metodele de observație directă nu sunt cele mai precise pentru a confirma prădarea de către pisicile sălbatice. Testele ADN confirmă că pisicile sălbatice sunt o amenințare De asemenea, în două locații unde au fost relocate 389 de animale – printre care oposumi cu coadă stufoasă (Trichosurus vulpecula), dihori marsupiali (Dasyurus geoffroii), bilbi uriași (Macrotis lagotis) și betongi – pisicile sălbatice au ucis 74 dintre ele. Cercetarea realizată de oamenii de știință de la Universitatea New South Wales (UNSW) Sydney arată că pisicile sălbatice au provocat mai multe decese în rândul faunei native decât orice alt prădător invaziv din Australia. Pe scurt, contribuie semnificativ la extincția mamiferelor. Un impact mai mare decât s-a estimat inițial Potrivit cercetătorilor, efectul acestor prădători asupra faunei native este probabil mult mai mare decât s-a crezut anterior. Coautoarea studiului, Katherine Moseby, a explicat că identificarea exactă a cauzei morții speciilor reintroduse a fost întotdeauna o provocare. De obicei, urmele din teren, precum amprentele lăsate de animale sau mușcăturile, conduceau doar la presupuneri, însă testele ADN au oferit o confirmare mai precisă. „Pentru că lucrăm în zone extrem de izolate, este dificil să avem acces la medici veterinari pentru necropsie”, a declarat Katherine Moseby, coautoare a studiului. „Așadar, recoltarea unui tampon ADN de la un animal mort s-a dovedit o metodă eficientă pentru a determina dacă prădarea a fost cauza decesului. Apoi am comparat rezultatele ADN cu dovezile din teren pentru a vedea dacă acestea din urmă pot fi un indicator fiabil al cauzei morții.” Pisicile sălbatice, principala cauză a deceselor Citește și: Febra aftoasă i-a speriat pe crescătorii de vaci din România. Măsuri stricte în toate fermele Studiul s-a concentrat pe două situri de conservare din Australia de Sud, unde specii precum oposumul cu coadă stufoasă, dihorul marsupial vestic, bilbiul uriaș și betongii au fost reintroduse în habitatul natural. Din 389 de animale eliberate, 74 au fost confirmate ca fiind ucise de pisici. 96% dintre aceste decese au fost identificate prin analiza ADN. Cercetătorii au descoperit că observațiile din teren nu sunt un indicator de încredere pentru a determina prădarea de către pisicile sălbatice. Doar testele ADN și necropsiile au oferit o identificare precisă a cauzei morții. Deși degradarea rapidă a ADN-ului în mediu poate duce uneori la subestimarea numărului de victime, rezultatele arată că pisicile sălbatice au un impact mult mai devastator asupra faunei decât s-a crezut inițial. Controlul pisicilor sălbatice, o provocare majoră În ciuda acestor descoperiri, cercetătorii avertizează că gestionarea populației de pisici sălbatice rămâne o provocare dificilă. Katherine Moseby îndeamnă comunitatea științifică și specialiștii în conservare să utilizeze testele ADN și necropsiile în proiectele de reintroducere a faunei, pentru a evalua mai precis prădarea și a susține măsuri mai agresive de control al pisicilor sălbatice. Citește și: Animalul periculos care a ajuns să terorizeze locuitorii din Galați