Cea mai mare populatie de tigri exista, nu in salbaticie, ci in colectiile private din SUA. Cu o estimare de 5.000 de exemplare, efectivul american il depaseste cu mult pe cel al tigrilor liberi in salbaticie din toata lumea, care dupa ultimele estimari ajunge undeva la 3.500 de animale. Daca la aceasta cifra uriasa adunam si felinele captive din celelalte tari ale lumii, in special China, depasim cu siguranta suma de 10.000. Multi ar fi tentati sa spuna ca aceste date sunt imbucuratoare pentru o specie aflata la un pas de extinctie, insa specialistii in domeniu sunt de alta parere. Acum un secol, aproximativ 100.000 de tigri, din 8 sub-specii, explorau tinuturile Asiei, din Siberia si Orientul Mijlociu, pana in sud, pe insulele Pacificului. Astazi, defrisarile, braconajul si populatia umana in crestere au semnat condamnarea maretului carnivor, ajungand la un procent infim din ce era odata. Doua sub-specii au fost complet eradicate din salbaticie. In SUA, in unele state, este mai usor sa detii un tigru de companie decat sa adopti un caine de la adapost. Puii de tigru, dar si alte feline mari, se vand foarte usor pe internet sau in anunturi din ziare, iar de multe ori pretul unui pui este similar cu cel al unui catel cu pedigree (400-500$). Multi americani care isi doresc un animal de companie aparte, cuceriti de simpaticii pui dungati, isi achizitioneaza un astfel de animale, ignorand natura salbatica a acestui animal, inca nedomesticit. Opinia publica a fost consternata atunci cand un tigru de 180 de kg a fost descoperit de autoritati intr-un mic apartament din centrul New Yorkului, semn ca nepasarea statului merge prea departe in ceea ce priveste detinerea de animale exotice mari. In prezent, 26 de state americane au interzis detinerea de tigri, 16 dintre ele impun autorizatii si conditii speciale pentru ca tigrii sa fie tinuti de catre persoane fizice, iar in celelalte 8 state nu exista nicio reglementare in acest sens. Texas este statul american cu cea mai mare populatie de feline salbatice mari, aproximativ o treime dintre tigri captivi americani traind aici. Doar in metropola Houston, 400 de tigri traiesc ca animale de companie in curtile oamenilor. Toate cifrele prezentate mai sus nu includ tigrii prezenti in gradinile zoologice sau centrele de conservare. Un caz iesit din comun s-a petrecut in 2011 atunci cand 50 de animale exotice mari au fost eliberate, in Ohio, de catre un colectionar in varsta de 62 de ani. Terry Thompson in semn de protest fata de autoritati a eliberat 17 lei, 18 tigri, 6 ursi negri, 2 grizzly, 3 pume si 1 babuin, iar apoi si-a pus capat zilelor. Autoritatile locale nu au avut alta solutie decat sa ucida toate cele 50 de animale nevinovate. Detinerea de animale exotice mari importa mai mult decat un risc persona, sunt o chestiune de siguranta publica. Niciunui cetatean nu ii convine sa locuiasca intr-un cartier unde traiesc pradatori mari care in orice moment pot evada si il pot ataca. Nu sunt putine cazurile in care animalele crescute de mici cu atat dragoste s-au intors si au muscat mana care le-a hranit. Sute de stapani au ajuns mutilati, iar unii chiar au decedat dupa ce au fost atacati de tigrul care si-a redescoperit instinctul salbatic. A fost mentionat un caz unde tigrul a mancat o parte din corpul stapanului ucis. Indiferent de varsta de la care au fost crescuti de oameni, tigrii nu se domesticesc complet si nu isi pierd apucaturile salbatice. Cu o astfel de fiara in orgrada nu te poti simti in siguranta niciun moment. Dincolo de pericolul pentru oameni, detinerea de tigri de companie este nociva pentru animale in sine. Imediat ce puiul dragalas ajunge la maturitate, multi stapani isi dau seama ca nu asta si-au dorit pentru ei. Tigrii ajung sa fie condamnati pe viata la traiul intr-o cusca mult prea stramta, incapabili sa isi manifeste cele mai primordiale instincte, cum ar fi cel de vanatoare sau banala baie (tigrii sunt printre putinele feline care agreeaza apa). Asociatiile pentru protectia animalelor exotice raman oripilate de conditiile de viata in care traiesc unii tigri pe care ii investigheaza: malnutriti, murdari, traind in fecale si urina de cativa centimetri, bolnavi, batuti si chinuiti o viata intreaga. Nu e de mirare ca un tigru care a primit putina hrana sau chiar deloc a atacat omul din dorinta de supravietuire. Un tigru adult consuma zeci de kg de hrana pe zi, astfel ca multi stapani cu venituri reduse ajung sa nu isi permita sa le ofere prea multa mancare. Cei mai norocosi dintre ei ajung intr-un centru de conservare si protectie tigrilor, insa si acestea sunt arhipline si prea putine comparativ cu numarul de tigri tinuti pentru companie. Gradinile zoologice nu accepta animale care nu au un pedigree bine definit, intrucat nu doresc sa isi altereze liniile de sange. Tigrii din captivitate nu mai respecta limitele sub-speciilor, sunt inmultiti aleatoriu si inconstient si din punct de vedere taxonomic nu se incadreaza nicaieri, am putea spune ca sunt o sub-specie doar a lor. Acesta este si unul dintre motivele pentru care aceste animale nu pot fi returnate in salbaticie. Chiar daca rudele lor salbatice se afla in primejdie sa dispara, tigrii de companie nu pot fi o sursa de recolonizare a padurilor asiatice. In primul rand nu ar reusi sa supravietuiasca intr-un mediu total necunoscut si nu ar reusi sa vaneze. Apoi ar fi un pericol pentru oamenii din regiuni intrucat sunt tentati sa caute compania omului pentru a primi hrana, acest lucru putand fi fatal atat pentru om cat si pentru tigru. Tigrii captivi pot fi purtatori ai unor boli care pot pune in pericol populatia salbatica neimunizata. Singura solutie pentru acest haos ar fi interzicerea cu desavarsire, in toate statele americane, si nu numai, a detinerii de feline mari de catre indivizi particulari. In acest fel se descureaja si comertul cu animale exotice, dar si atractia oamenilor pentru animale exotice. Locul animalelor salbatice este in mediul natural, asa cum cel al animalelor domestice este intr-o gospodarie, si nu pe strada.