GENERALITATI Infectiile cu sindromul leucemic sunt responsabile de un numar apreciabil al deceselor in randul pisicilor. Virusul prevaleaza intre felinele domestice, dar poate fi gasit suficient de des si intre cele care nu au stapan. Exista trei tipuri de leucemie care afecteaza pisicile: – FeLV-A, forma deosebit de grava care intervine la aproape toate pisicile infectate si care duce la probleme deosebit de grave din punct de vedere al imunitatii – FeLV-B, forma ce intervine la aproximativ 50% din pisicile domestice infectate cu virusul leucemiei, si care cauzeaza tumori si alte probleme necontrolate ale tesuturilor – FeLV-C, forma ce intervine la aproximativ 1% din pisici, si care cauzeaza, din fericire, doar anemii severe, care sunt cel putin mai usosr de intretinut decat problemele aparute in celelalte doua cazuri Dupa infectare, virusul se multiplica in celule, dupa care se raspandeste la nivelul intregului corp prin intermediul fluxului sangvin, afectand mai ales tesutul intestinal, oasele si tesutul limfatic, in care continua sa se multiplice la nesfarsit. Viremia, adica prezenta virusului in sange, isi face aparitia, in genaral, la 2-4 saptamani dupa producerea infectarii. INCIDENTA Virusul leucemic este una dintre cele mai devastatoare boli existente in lume la ora actuala. Ne referim la animale, desi nici in ceea ce priveste oamenii, nu putem spune ca lucrurile stau mai bine. In Statele Unite ale Americii, spre exemplu, aceasta boala survine la cel putin 3% dintre pisicile existente, un numar enorm, daca ne gandim ca americanii sunt mari iubitori de pisici si ca putine sunt familiile care nu au un asemenea animal. FACTORI DE RISC In primul rand, trebuie stiut ca pisicile bolnave, indiferent de boala pe care au o au, sunt de patru ori mai predispuse de a dezvolta una din formele de leucemie redate mai sus. Cercetatorii au estimat ca aproximativ 50% din pisicile care au o infectie bacteriana puternica, ca si 75% din pisicile care au dezvoltat o toxoplasmoza, dezvolta, de asemenea, si o forma de leucemie. In continuare, cercetarile au mai aratat ca masculii sunt de 1,7 ori mai predispusi la leucemie decat femelele, pisicile tinere fiind intotdeauna mai susceptibile la boala decat cele batrane. Boala se instaleaza, de cele mai multe ori, la pisicile de pana in 6 ani, media de aparitie a leucemiei fiind stabilita la varsta de 3 ani. Pisicile fara stapan sunt mult mai predispuse la leucemie decat cele care traiesc pe langa casa omului. Mai putin de 1% din pisicile catre traiesc in casa sunt infectate de sindromul leucemic, in timp ce rata celor fara stapan, in ceea ce priveste boala, ajunge si la 3%, dupa ultimele studii. De asemenea, ca o curiozitate, leucemia este mult mai intalnita in casele in care traiesc mai multe pisici, decat in cele in care traieste una singura. TRANSMITEREA In general, leucemia se transmite prin saliva infectata. Se mai poate propaga prin urina infectata, lacrimi, fecale si prin intermediul mamei gestante, la pui, 20% din mamele gestante transmitand aceasta boala puilor inca nenascuti. Metodele de transmisie ale bolii includ si urmatoarele: – muscaturile infectate ale unei pisici purtatoare de virus leucemic – transfuzii de sange – contact nazal si al gurilor – perierea reciproca, intre pisici – frecarea nasurilor impreuna – mancatul din aceleasi vase si bautul apei din acelasi bol cu o pisica infectata – stranutul Pisicile imune, care nu vor fi afectate, chiar daca au contractat virusul, nu vor rapandi boala in primele saptamani ale acesteia. Apoi, fara exceptie, orice purtator de virus va infecta in jurul sau orice alta pisica, prin metodele specificate mai sus, pentru toata viata lor, chiar daca acestea, repetam, nu vor ajunge sa fie ele insele victime ale necrutatoarei boli. Veterinarii sunt, in general, de acord, ca infectia leucemica a pisicii nu poate, sub nici o forma, fi transmisa la om. Unele studii au aratat insa o legatura intre leucemia umana si pisica personala, infectata si ea de acest virus, dar legatura nu a putut fi, pana la aceasta ora, demonstrata. 9 septembrie 2005