Experţii susţin că pisicile pot avea chiar mai mult potenţial decât câinii în căutarea şi găsirea persoanelor pierdute, a bombelor, a drogurilor şi a bolilor. Poate că pisicile strâmbă din nas la multe mirosuri, dar abilitatea lor de a adulmeca mirosuri particulare are un potenţial imens, conform unui nou studiu care propune antrenarea pisicilor domestice în acest sens. Conform studiului apărut în revista Applied Animal Behavior Science, pisicile pot fi superioare câinilor în acest rol, întrucât genele care indică faptul că au abilitate de diferenţiere mai bună a mirosurilor. “Luând în considerare importanţa simţului olfactiv în percepţia senzorială a pisicilor, pisicile ar putea fi antrenate pentru a detecta diferite mirosuri: ale oamenilor, ale bombelor, drogurilor sau chiar ale problemelor medicale”, susţine Kristyn Vitale Shreve, co-autoarea acestui studiu. „Având în vedere popularitatea pisicilor, unde pisicile depăşesc numeric câinii cu aproape 10 milioane numai în Statele Unite, pisicile pot fi o sursă inepuizabilă pentru acest tip de activitate”, a continuat Kristyn Vitale Shreve. Aceasta mai susţine şi că există trei familii de proteine receptoare în organul de simţ olfactiv al mamiferelor: V1R, V2R şi FPR. Numărul de variante de V1R poate prezice abilitatea mamiferului de a diferenţia diferite mirosuri. Pisicile domestice au 30 de astfel de V1R, comparativ cu doar 9 în câini şi 2 în oameni. Şobolanii le surclasează pe toate, cu 120 de V1R. Din acest motiv, şobolanii sunt folosiţi pentru a detecta minele de teren şi există cercetări pentru a fi folosit în detectarea tuberculozei. De asemenea, rozătoarele sunt antrenate şi pentru căutarea şi găsirea persoanelor dispărute, cu 5 exemplare care s-au descurcat perfect în experimente. Pisicile, la fel ca în natură, sunt duşmanul şi competiţia şobolanilor, având aceleaşi calităţi: se pot căţăra şi pot intra în spaţii înguste. În plus faţă de şobolani, sunt animale prietenoase care pot fi antrenate mai uşor ca şobolanii. Totuşi, nu pot fi antrenate mai uşor decât câinii, acest aspect fiind o provocare pentru cercetători. Răspunsul cercetătorilor constă în socializarea pisicilor, folosind metodele curente de dresaj felin şi obişnuirea cu obiectele şi activităţile pe care o pisică specializată în „căutare şi găsire” trebuie să le întreprindă. “Cred că tocmai credinţa conform căreia pisicile sunt mai greu de dresat decât câinii i-a oprit pe oamenii de ştiinţă din a-şi continua cercetările cu privire la aptitudinile felinelor domestice. Dar în orele noastre pe care le avem cu pisicile, atât adulţii, cât şi copiii, au reuşit să dreseze pisicile să stea jos, să meargă la preş sau să sară”, a mai spus Kristyn Vitale Shreve. Sursa: Seeker Photo by Pete Markham