Coada este o porțiune a corpului pisicii foarte expresivă și estetică, folosită cu succes atât la comunicare, cât și la echilibru. Pentru pisici coada este ca un al cincilea membru, cu care gesticulează pentru a-și face cunoscute trăirile sau de care se ajută pentru a se cățăra, a sări, a vâna și multe alte activități care presupun păstrarea echilibrului. Dar coada este un segment fragil, subțire, aflat înapoia corpului și expus, mai mult decât orice parte a trupului pisicii, accidentărilor. Traumatismele și fracturile cozii nu sunt ceva neobișnuit, deși cele mai multe feline de casă își păstrează coada intactă pe toată durata vieții. Coada este foarte importantă pentru pisici, însă nu e indispensabilă. Dacă din nefericire, pisicii i-a fost amputată coada, ea se va adapta și va reuși să ducă o viață normală și după acest incident nefast. Anatomia cozii Coada este formată din vertebre (al căror număr variază în funcție de rasă), tendoane, ligamente, mușchi, nervi și vase de sânge. Este o prelungire a coloanei vertebrale, însă spre deosebire de aceasta nu adăpostește măduvă. Capul cozii, prima vertebră a acesteia, se leagă de osul sacral (unul dintre oasele bazinului), iar măduva spinării se oprește la câțiva centimetri înainte de sacrum. Traumatismele cozii nu pot afecta măduva spinării. Pentru că măduva se termina atât de sus, o mulțime de nervi responsabili de inervația cozii, membrelor posterioare, anusului și vezicii urinare, părăsesc șira spinării la acest nivel, dând un aspect de coadă de cal, motiv pentru care în limbaj de specialitate formațiunea se numește cauda equina. Unii dintre acești nervi trec prin unele porțiuni ale cozii. De aceea, în caz de fractura sau leziuni majore ale cozii, pot surveni paralizii ale membrelor posterioare sau ale organelor și sfincterelor inervate. Cum se poate fractura coada pisicii? Articulațiile cozii pisici sunt foarte fine și orice forță puternică aplicată asupra lor poate duce la dislocare sau rupere. Iată câteva dintre cele mai frecvente situații: coada pisicii este prinsă la ușă, pisica aleargă și este trasă de coada, pisica este călcată pe coadă, voit sau nu, accident rutier, cădere de la înălțime, mușcături ale altor animale etc. Semnele și simptomele rupturilor Depistarea traumatismelor și fracturilor cozii pisicii se face foarte ușor. Imediat stăpânul constată că e ceva în neregulă cu coada. Unul sau mai multe dintre următoarele simptome pot fi observate: • Coada este purtată căzută spre sol; • Este târâită pe jos, amorțită, paralizată; • Este îndoită, sucită, se observă noduli; • Are leziuni vizibile, sângerări, răni deschise, piele și blană decoletate; • Este tumefiată, inflamată, caldă; • Dureroasă la atingere; • Dificultăți în deplasare, dezechilibru; • Incontinență urinară sau fecală. Pipăiți coada pe toată lungimea ei. Apucați-o între degetul mare și arătător și fără să aplicați multă presiune parcurgeți toată lungimea cozii pentru a descoperi unde este leziunea. Fie veți simți noduli sau fragmente de os nelalocul lor, fie veți observa reacții de durere ale pisicii. La primul semn că ceva este în neregulă cu coada pisicii prezentați-vă la medicul veterinar. Pe baza radiografiilor, dar și a unor teste de sânge, el va aborda conduită terapeutica cea mai potrivită cazului. Tratament Atunci când coada apare paralizată de la cap și nu există nicio șansă să își recapete sensibilitatea și viabilitatea, ea va fi amputată, pentru a preîntâmpina infecțiile ulterioare și chiar necroza. Amputarea se va face de la vertebra afectată, iar pisica va rămâne cu un ciot mai scurt sau mai lung. Pisicile se vor acomoda să trăiască și fără coadă, chiar dacă la început vor fi mai necoordonate și vor evita să sară sau să se cațere. În definitiv, există rase de pisici fără coadă, care nu sunt cu nimic mai prejos decât celelalte. Traumatismele ușoare sau cele înspre vârful cozii dau speranța unei recuperări a sensibilității cozii. Deși rar, coada poate fi imobilizată cu atele sau bandaje pentru a se reface. În cazuri mai grave poate fi afectați nervii vezicii urinare sau ai membrelor inferioare, iar pisica să aibă probleme cu mersul la litieră sau echilibrul. De la caz la caz, regenerarea nervoasa poate să aibă sau nu loc. În concluzie, aveți mare grijă de coada pisicii voastre. Nu o trageți și nu o ridicați de coadă în niciun context. Explicați-le copiilor că nu au voie să facă aceste lucruri. Când închideți ușile la camere, asigurați-vă că nu s-a strecurat și pisica pe lângă voi. Uitați-vă pe unde pășiți.