Aparent, rozătoarele pot mișca obiecte cu puterea minții. Oamenii de știință au dezbătut scopul vocalizărilor ultrasonice (USVs) produse de rozătoare încă de la descoperirea acestor sunete în anii 1950. Există un consens larg în rândul cercetătorilor care sugerează că USVs reprezintă o formă de comunicare socială, un ritual de curtare. Deși este inaudibil pentru oameni, ar putea fi comparat cu chemările anumitor păsări. Un expert în bioacustică de la Universitatea din Buffalo propune, într-un articol publicat în jurnalul Neuroscience and Biobehavioral Reviews, că rozătoarele nu vocalizează pentru a șopti declarații. Rozătoarele pot mișca obiecte cu puterea minții O fac pentru a-și influența mediul înconjurător în moduri care determină cum particulele inhalate pătrund în nasul lor. Pe scurt, rozătoarele folosesc sunetul pentru a-și îmbunătăți simțul mirosului. „Acest fenomen nu a fost observat niciodată înainte și, cred, nici măcar bănuit la vreun animal”, spune Eduardo Mercado III, doctor în psihologie și profesor la Colegiul de Arte și Științe al UB. „Ele creează noi căi de informație prin manipularea mediului lor și controlarea interacțiunilor moleculare ale particulelor din jur.” Nu flirtează, ci își analizează împrejurimile, explică Mercado. Este un proces radical diferit. Rozătoare + sunet = accentuarea mirosului Concluziile ar putea avea implicații majore, de la dezvoltarea unor tratamente pentru tulburările psihologice, la o mai bună înțelegere a factorilor evolutivi ai multor procese cognitive și până la avansuri tehnologice. „Este atât de departe de ceea ce știm, încât pare că observăm șobolani ‘Jedi’”, spune Mercado. „Aproape că pare magie.” Dar de ce a început Mercado să caute ceva ce nu fusese niciodată considerat posibil? Studiile sale asupra cântecelor balenelor cu cocoașă l-au condus la o întâlnire despre USVs. Analizând cercetările existente, Mercado a descoperit inconsecvențe în comportamentele vocale ale rozătoarelor. Acestea nu se potriveau cu ideea că USVs ajută masculii să atragă femelele. Rozătoarele își explorează mediul prin atingerea suprafețelor cu mustățile, prin scanare vizuală și printr-un miros continuu. Mercado a descoperit că studiile asupra vocalizărilor care monitorizau și simțul olfactiv arătau că rozătoarele miroseau imediat după ce produceau fiecare USV. „Ar putea fi o coincidență sau ar putea sugera că cele două sunt funcțional legate”, spune el. „Știam că tehnicile de utilizare a ultrasunetelor pentru manipularea particulelor sunt folosite în domeniul vibroacusticii și m-am gândit imediat că acest lucru ar putea funcționa și la animale.” Vibroacustica, sau vibrațiile ultrasonice produse artificial, determină gruparea particulelor din aer. Rozătoarele ar putea ajuta în cazul unor boli umane Asta l-a condus pe Mercado la ipoteza că rozătoarele folosesc USVs pentru a crea grupuri de mirosuri care îmbunătățesc recepția feromonilor (semnale chimice), facilitând astfel detectarea și identificarea prietenilor, străinilor și competitorilor. Cercetătorii folosesc vocalizările rozătoarelor, în special ale șobolanilor și șoarecilor, ca model pentru studiul unor tulburări umane. Se axează pe cele legate de comunicare, comportament social și procesarea emoțională, inclusiv anxietatea, depresia, schizofrenia, boala Parkinson și autismul. Dacă testele confirmă ipoteza lui Mercado, cercetătorii vor trebui să reevalueze concluziile acestor studii. Citește și: De ce se folosesc șobolanii la cercetările de laborator? „Rozătoarele sunt în prima linie a cercetării biologice”, spune Jessica Zhou, cercetătoare la Universitatea Harvard și coautoare a articolului. „Rozătoarele, în special șobolanii și șoarecii, sunt eroii necunoscuți ai lumii științifice.” Dintr-o perspectivă evolutivă, există dovezi care sugerează că simțul mirosului folosit pentru explorare a condus la evoluția unor procese cognitive mai sofisticate, inclusiv atenția și memoria. „Înțelegerea acestui sistem ne-ar putea ajuta să descoperim cum a început totul”, spune Mercado. Iar această înțelegere poate duce și la noi tehnologii, așa cum studiul vederii la animalele nocturne a contribuit la dezvoltarea ochelarilor de vedere pe timp de noapte. „Faptul că nu am avut nici cea mai vagă idee că acest lucru ar putea fi posibil înseamnă că nu înțelegem încă pe deplin cum ar putea fi manipulate sonic nanoparticulele pentru utilizări complexe”, spune Mercado. „Dar am putea avea un avans considerabil dacă confirmăm că natura a găsit deja soluția pentru noi.” Citește și: Hamsterul, singurul animal care poate bea 21 de sticle de vin pe zi, fără să se îmbete