Psitacoza, cunoscuta si sub numele de “febra papagalilor” este o boala des intalnita nu doar la perusi, ci si la oameni. Principalul agent patogen este bacteria “chlamydia psittaci”. Deosebit de contagioasa aceasta se gaseste in carne, secretiile oftalmice sau respiratorii. Psitacoza poate fi diagnosticata prin prezenta unor simptome respiratorii, dar si pasari aparent sanatoase. Deseori pasarile cele mai expuse acestei boli sunt cele care intra des in contact cu alte specii de animale. Psitacoza poate fi cronica sau acuta. In cazul bolii cronice, mult mai dificil de diagnosticat, pasarea poate fi infectata de mai mult timp (saptamani, chiar luni) fara sa prezinte simptome grave. Dar daca papagalul nu are pofta de mancare, penele i se desprind usor sau doarme cea mai mare parte a timpului, ar putea sa fie bolnav de psitacoza. Pasarea ar putea sa aiba virusul, fara ca acesta sa se manifeste vizibil. In acest caz poate imbolnavi cu usurinta o alta pasare sanatoasa, daca aceasta are o rezistenta imunologica mai scazuta. Simptome: Cel mai adesea simptomele sunt de ordin respirator, fiind caracterizate prin: stranut, conjunctivita, dificultati respiratorii, penaj zbarlit, scurgeri la ochi, pierdere in greutate, apatie sau/si diaree. Diagnosticarea unei pasari presupusa a fi bolnava poate fi destul de dificila. Primul semn de imbolnavire este starea fizica proasta a pasarii. Daca in sangele pasarii numarul de leucocite si enzime hepatice este anormal de mare atunci ficatul perusului a fost deja atacat, ceea ce poate fi un efect al prezentei bacteriei. Din pacate, testul de sange nu este singura metoda pentru a ne asigura ca pasarea este sanatoasa, fiind necesare si alte teste. Tratamentul Tratarea bolii se poate face simplu si eficient. I se administreaza perusului antibiotice pe baza de tetraciclina sau derivate, pe cale orala sau injectabile, la fiecare 10 zile. Pentru mai multe pasari este de preferat ca tratamentul sa fie global, antibioticul fiind introdus in mancare sau in apa. Tratamentul este de durata, bacteria putand supravietui pana la 45 de zile in organismului animalului.