Sub denumirea de Plecostomus sunt reunite mai multe specii de pești-pisică armorați din genul Hypostomus, comercializați pentru acvariile cu apă dulce. Dar cel mai adesea când se vorbește de Plecostomus se face referire la cea mai răspândită specie din acest gen și anume Hypostomus plecostomus sau pleco-ul comun sau peștele-pisica cu ventuze. Pleco este un pește așa-numit «sanitar» întrucât își duce traiul la fundul acvariului consumând cu plăcere algele de pe pereți și decorațiuni, dar și resturile alimentare și chiar cadavrele peștilor morți. Orice pasionat de acvaristică a avut la un moment dat acest pește în colecția sa. Este rezistent și pașnic, însă trebuie știut faptul că poate ajunge la dimensiuni foarte mari (până la 60 de cm în sălbăticie sau 20-30 de cm în acvarii). Mulți acvariști se văd în situația în care Plecostomusul lor nu mai încape în vas. Trăiește mulți ani (10-15), astfel că achiziționarea lui presupune un angajament pe termen lung. Distribuție și habitat Hypostomus plecostomus provine din America de Sud, partea nordică, dintre Panama și Uruguay. Trăiește în fluvii și afluenții acestora, bălti, lacuri și suprafețe inundate. Preferă apele calme, dar unele specii trăiesc și în râurile cu curgere rapidă și curenți puternici. Mediul acvatic ideal ar trebui să conțină plante și lemn scufundat. Pleco este nocturn, iar pe timpul zilei are nevoie de astfel de locuri ca să se ascundă. Aspect fizic Plecostomus este ușor de identificat de către orice amator într-ale acvaristicii, deși poate fi încurcat ușor cu ruda sa apropiată Ancistrus. Are corpul elongat, lung, pieptul plat, iar capul este mare și turtit frontal. Pe fața ventrală a capului se găsește gura mare, ca o ventuză, cu buze răsucite și multe mustăți (numărul mustăților crește o data cu vârsta). De jur împrejurul gurii se găsesc papile fine, osoase, cu care peștele răzuiește algele de pe suprafețe. Gura are o putere de sucțiune foarte mare și îi permite peștelui să se fixeze de orice, rezistând stoic curenților puternici. Din această cauză, gura nu poate aspira apa, această sarcină fiind preluată de orificiile branhiale. Ochii sunt mici de culoare închisă, așezați mai sus pe cap, bine fixați în craniu și protejați de o membrană care permite controlarea intensității luminoase. Mai jos de ochi se afla nările cu orificii bine delimitate. Înotătoarele pectorale și ventrale sunt mari și puternice, fiind de un real folos la fixarea pe suprafețe. Cea dorsală este ca un voal, înaltă și lungă. Înotătoarea caudală este triunghiulară, cu lobul inferior mai lung și mai ascuțit. Între înotătoarele caudală și dorsală se afla înotătoare mică, adipoasă. Coloritul de baza este maroniu-gri cu multe pete și linii de culoare mai închisă, adesea neagră, tipar ce îi conferă un aspect întunecat, perfect pentru camuflaj pe fundul acvariului. În acvariu Plecostomus nu este foarte pretențios la parametrii apei din acvariu: preferă un pH neutru, apa puțin dură și temperaturi cuprinse între 22o și 28o Celsius. Iluminatul să fie slab, iar pe fundul acvariul să fie așezat un substrat mai fin, care să nu îi rănească ventuza și care este înghițit pentru a facilita digestia. Decorurile și mopanii (lemnul) sunt obligatorii pentru acest pește care se ascunde pe timpul zilei. Pot fi introduse și câteva plante naturale, însă atenție, exemplarele adulte le pot distruge rădăcinile și frunzele. E nevoie de un sistem de filtrare puternic, un Pleco mărișor face destul de multă dezordine în acvariu. Peștii pleco comercializați în magazinele de specialitate sunt de regulă pui, de câțiva centimetri lungime, care, aparent, pot fi puși în orice dimensiune de acvariu. Dar cum acești pești cresc foarte repede, acvariul pentru un singur exemplar de Plecostomus ar trebui să aibă cel puțin 180 de litri, ideal peste 250. Au tendința să sară afară, deci capacul este obligatoriu. Comportament Tineretul de Plecostomus este foarte docil și timid și poate face casă bună cu orice specie de pește, chiar și cu cele mai agresive. De regulă se târăște ca o umbra pe fundul apei, iar ceilalți pești abia îi simt prezența. Un singur exemplar de pleco poate fi o adiție inspirată în acvariul comunitar. Pe măsură ce înaintează în vârstă, Pleco devine mai ursuz, mai agresiv și mai dezordonat. Se răfuiește serios cu un alt membru al speciei, de aceea într-un acvariu nu pot exista doi Pleco. Noaptea atacă puietul sau ouăle altor pești sau sorb mucusul de pe peștii plați (Discus, Scalar) sau carași. Hrana Plecostomus este un pește omnivor. În sălbăticie se hrănește atât cu alge, cât și cu crustacee mici. Pleco tineri consumă cu predilecție alge, pe care le rad de pe pereții acvariului și obiecte. Însă nu vă bazați pe faptul că acest pește trăiește doar cu ce găsește la întâmplare pe fundul acvariului. Are nevoie și de hrana uscată, vegetală, verde și granule care cad la fund. Mănâncă cu plăcere și larve, dafnii, tubifex sau shrimp. Indivizilor mai mari li se pot oferi și legume proaspete sau fierte (castravete, mazăre, dovlecel, salata, spanac). Pleco avansați în vârstă își pierd gustul pentru alge și pot ataca plantele verzi, dacă nu primesc suficientă hrană. Fibrele dețin un loc important în nutriția lor, iar pentru a completa aportul provenit din hrană, răzuiesc suprafața mopanilor. De aceea dintr-un acvariu cu Pleco nu trebuie să lipsească lemnul. Reproducere Înmulțirea acestor pești în acvariu este o misiune grea, aproape imposibilă pentru majoritatea amatorilor în acvaristică. Sexarea peștilor se face greu pentru că dimorfismul sexual este absent la această specie, este nevoie de un ochi foarte experimentat. În general este un pește sănătos, puțin sensibil la multe dintre bolile care afectează peștii de apă dulce.