Calico este termenul împrumutat din limba engleză ce descrie pisicile cu blana tricoloră. Încă de când eram mici, știam de la bunicii și părinții noștri că pisicile tricolore sunt întotdeauna de sex feminin, fără să ne întrebăm de ce erau atât de siguri. Totul ține de genetică, iar explicațiile vi le vom oferi noi în cele ce urmează. Pisicile calico sunt mame extraordinare, vânători iscusiți și companioni drăgăstoși. Care sunt pisicile calico? În primul rând, calico nu este o rasă, ci un tipar cromatic, întâlnit la mai multe rase de pisici, cel mai adesea la cele de rasă comună. În blana pisicilor calico se regăsesc toate cele trei culori de bază: alb, negru și portocaliu (roșcat). Culorile sunt dispuse în pete mari, bine evidențiate unele de celelalte, niciodată amestecate așa cum se petrece la tortie (tortoiseshell= carapace de țestoasă). Varietatea tortie o vom descrie mai jos. La unele pisici, aceste culori pot fi diluate, astfel că tricolorul va fi format din nuanțe albăstrui, crem, cafenii sau ciocolatii. Pentru un calico perfect, cele 3 culori ar trebui să fie în proporții egale, uniform distribuite pe corp. Însă, există multe pisici calico unde albul predomină, iar negrul și roșcatul se află în minoritate. De ce pisicile tricolore sunt doar de sex feminin? Nu pentru că Mama Natură ar fi vreo feministă, ci pur și simplu pentru că nu se poate negocia cu genetica. Pisicile au 38 de cromozomi, jumătate mosteniți de la mamă, jumătate de la tată. Perechea de cromozomi sexuali este formată din XX la femele și XY la masculi. Culoarea blănii este o trăsătură determinată de gene situate pe cromozomii X. La pisicile calico, pe un cromozom X se află gena ce dă culoarea portocalie, iar pe celălalt X gena pentru negru. Albul este determinat de alte gene, cu altă localizare cromozomială. Pentru ca una din cele două gene să se manifeste, cealaltă trebuie să se inactiveze. Acest fenomen are loc într-un stadiu precoce embrionar, și pe măsura ce celulele se divid vor apărea petece de același tip. Petecele vor avea culoarea dată de gena dominantă a celulei de la care a pornit diviziunea. Astfel în toată blana, vor există pete de culoare neagră sau portocalie. Masculii au un singur cromozom X, iar cum Y-ul nu inactiveaza genele cromatice, gene prezentă pe X decide ce culoare va avea viitorul mascul: care poate fi ori neagră, ori portocalie, cu sau fără porțiuni albe. Există o șansă de 0,01 % să se nască un mascul tricolor. Formula genetică ar fi XXY, care este o anomalie cunoscută sub numele de Sindromul Klinefelter (la oameni). Acești masculi sunt întotdeauna sterili și vor dezvolta multe probleme de sănătate. În ciuda acestui fapt, sunt foarte căutați de către entuziaștii în felinologie și se vând la prețuri exorbitante (deși, ulterior, sume mari de bani vor fi lăsate medicului veterinar pentru tratarea diferitelor afecțiuni cu care se vor confrunta). Ce este tortoiseshell? Varietatea «carapace de țestoasă» se recunoaște dupa blana marmorată negru cu portocaliu, de obicei cu puține pete albe. Cele două culori se îmbină între ele formând un mozaic abstract. Procesul genetic de formare este același ca mai sus, cu mențiunea că inactivarea cromozomială se face mai târziu în dezvoltarea embrionului, iar celulele nu se mai divid atât de mult încât să formeze petece mari de o anumită culoare. Și pisicile tortie sunt de sex feminin. Cum se pot obține aceste varietăți? Obținerea unei pisici tricolore este precum un joc de noroc. Cele mai mari șanse sunt dacă împerechem o pisică portocalie cu una neagră, însă chiar și așa nu vom avea nicio garanție asupra combinațiilor genetice ce vor rezulta. În folclor În multe culturi pisicile calico sunt o binecuvântare și se crede că aduc noroc. În trecut, pescarii japonezi luau cu ei la bord o pisică tricoloră pentru a le proteja ambarcațiunea și a se întoarce teferi acasă. Se spune despre ele că sunt mai focoase, mai motivate și cu voință de fier, pe scurt mai temperamentale decât pisicile unicolore sau bicolore.