La prima vedere, pare desprinsă dintr-un film de groază: o pisică apatică, cu privirea goală, mișcări lente, blană rară și un mers parcă fără coordonare. Mulți stăpâni se îngrijorează și caută explicații, gândindu-se la boli grave sau chiar la probleme neurologice. Însă, uneori, ceea ce pare un comportament „zombi” poate ascunde o afecțiune rară, dar tratabilă: hipotiroidismul felin.
Ce este hipotiroidismul la pisici?
Hipotiroidismul apare atunci când glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni tiroidieni, esențiali pentru reglarea metabolismului. La câini, această boală este relativ frecventă. La pisici, în schimb, hipotireoidismul este extrem de rar și adesea trece neobservat sau este confundat cu alte probleme de sănătate, cum ar fi insuficiența renală, diabetul sau problemele neurologice.
Există două tipuri principale:
Hipotiroidism congenital – prezent de la naștere, mai frecvent la anumite rase (de exemplu, pisicile persane).
Hipotiroidism dobândit – care apare la pisici adulte, în special după tratamente pentru hipertiroidism (boala opusă).
Simptomele ciudate care îngrijorează stăpânii
Denumirea de „Pisica Zombi” vine tocmai din felul în care simptomele se manifestă. Iată cele mai frecvente semne:
Letargie accentuată – pisica doarme excesiv și pare lipsită de interes pentru orice activitate.
Privire „pierdută” sau inexpresivă – ochii par lipsiți de viață, iar reflexele sunt încetinite.
Mers greoi sau nesigur – uneori, pisica se deplasează cu dificultate, având un mers rigid.
Blană ternă, rară, cu tendință de cădere – pielea poate deveni uscată, iar blana își pierde strălucirea.
Câștig inexplicabil în greutate, chiar dacă apetitul este normal sau scăzut.
Scăderea temperaturii corporale – pisica preferă locuri extrem de calde și poate prezenta intoleranță la frig.
Bradicardie – ritm cardiac lent, detectabil la controlul veterinar.
Aceste simptome pot părea nespecifice, motiv pentru care diagnosticul greșit este frecvent.
Stăpânii și, uneori, chiar medicii veterinari tind să suspecteze mai întâi boli renale, probleme endocrine mai comune sau afecțiuni neurologice.
Hipotiroidismul felin – de ce este adesea confundat cu alte boli?
Principala problemă este faptul că hipotiroidismul la pisici nu urmează un tipar clar, iar simptomele lui se suprapun cu cele ale multor alte boli cronice. De exemplu:
– Letargia și lipsa poftei de joacă sunt ușor atribuite vârstei înaintate.
– Creșterea în greutate poate fi pusă pe seama unei alimentații necorespunzătoare.
– Problemele cu blana sunt adesea tratate ca simple deficiențe nutriționale sau alergii.
Mai mult, mulți veterinari nu suspectează imediat această boală, tocmai pentru că este considerată rară. Doar testele de sânge specifice, care măsoară nivelul hormonilor tiroidieni (T4 și TSH), pot confirma diagnosticul corect.
Cum se tratează hipotiroidismul felin?
Vestea bună este că, odată diagnosticată corect, boala este ușor de gestionat. Tratamentul constă în administrarea zilnică a hormonilor tiroidieni sub formă de pastile. Majoritatea pisicilor răspund bine, iar simptomele dispar treptat:
Energia revine.
Blana își recapătă aspectul sănătos.
Greutatea revine la normal.
Comportamentul pisicii devine alert și afectuos, așa cum era înainte.
Este însă esențial ca doza să fie ajustată și monitorizată regulat de către medicul veterinar.
Există rase de pisici predispuse la hipotiroidism?
Deși hipotiroidismul felin este considerat o afecțiune rară, studiile sugerează că anumite rase pot avea o predispoziție genetică. În special, pisicile din rasa Abisiniană sunt mai frecvent asociate cu forma congenitală a bolii, chiar dacă incidența rămâne scăzută la nivel global. Cercetările indică faptul că, în cazul pisicilor Abisiniene, hipotiroidismul ar putea fi transmis printr-un model autosom recesiv. Ce înseamnă acest lucru?
Mai simplu spus, pentru ca boala să se manifeste la un pui, este necesar ca ambii părinți să fie purtători ai genei defectuoase. Dacă doar unul dintre părinți poartă gena, puiul devine purtător, dar nu dezvoltă simptomele bolii. De aceea, în cazul raselor predispuse, testarea genetică și atenția acordată istoricului familial devin esențiale pentru crescători și proprietari. Chiar dacă probabilitatea este redusă, cunoașterea riscului poate ajuta la depistarea timpurie a bolii și la un tratament adecvat.
Ce trebuie să facă stăpânii?
Dacă observi că pisica ta prezintă aceste simptome neobișnuite, nu ezita să:
- Ceri teste de sânge complete, inclusiv pentru hormonii tiroidieni.
- Discuți cu un veterinar specializat în endocrinologie felină, mai ales dacă alte tratamente nu dau rezultate.
- Monitorizezi îndeaproape comportamentul și greutatea pisicii, notând orice schimbare bruscă.
Sindromul „Pisicii Zombi” nu este un mister imposibil de rezolvat. Hipotiroidismul felin este rar, dar real – iar cu un diagnostic corect și tratament adecvat, pisica ta isi poate reveni, lăsând în urmă apatia și aspectul lipsit de vlagă. Dacă ai suspiciuni, nu ezita să ceri o părere suplimentară. Un simplu test poate face diferența între luni întregi de suferință și un final fericit.