Pisica Pallas, o specie de pisica salbatica, a fost descoperita in zona Marii Caspice, in sec. 18, de catre Peter Pallas, care i-a dat si numele, fiind considerata initial ascendenta pisicilor persane, datorita conformatiei fetei. Este, de asemenea, cunoscuta si sub numele de Manul. Dimensiunile acestei feline sunt aproximativ egale cu cele ale unei pisici domestice: 60 cm lungime, exceptand coada, lunga de 25 cm si greutatea medie de 3,6 kg. Corpul este acoperit cu o blana lunga de culoarea nisipului sau in nuante de gri, cu dungi verticale albe, care, desi nu sunt clar vizibile din cauza blanii bogate, ii confera un aspect “brumat”. Picioarele ii sunt scurte si groase, in comparatie cu marimea corpului. Capul mic are un guler facial vargat, iar fata ii este aproape plata. Coada dungata prezinta inele de culoare inchisa/intunecate la baza si la varf; marcaje similare pot fi remarcate pe partea dorsala a corpului. Pisica Pallas prezinta cateva caracteristici, care o diferentiaza net de celelalte feline, cea mai frapanta dintre acestea fiind forma rotunda a pupilelor. Picioarele ii sunt extrem de scurte, partea dorsala a corpului este voluminoasa, iar blana este lunga si deasa. Combinatia dintre constitutia solida a corpului si blana deasa ii confera un aspect energic si elegant. Blana isi schimba culoarea in functie de anotimpuri, astfel iarna este gri, iar modelele sunt mai putin vizibile. Urechile dispuse lateral, acoperite cu par o fac sa semene cumva cu o bufnita. Sezonul de imperechere dureaza aproximativ 42 de zile, insa femelele sunt receptive numai 26-42 de ore. Sunetele scoase de pisicile Pallas in aceasta perioada seamana cu tipetele bufnitelor. Dupa imperechere, urmeaza o perioada de gestatie de 9-10 saptamani, dupa care pisica Pallas naste 5-6 pui, in luna aprilie sau in luna mai a anului. Acestia au o blana pufoasa, de culoare gri. Pisicile Pallas sunt, in general, animale nocturne, putin sociabile, care dorm in mici pesteri sau in zone pietroase, uneori folosind adaposturile abandonate de alte animale. Se hranesc cu mamifere de dimensiuni mici, in general cu rozatoare sau cu pasari Manul poate fi intalnit, in prezent, din Iran pana in sudul Asiei si in unele parti ale Chinei. Pentru o lunga perioada de timp animalul a fost vanat pentru blana sa deasa, insa acum este protejata in multe regiuni, in special in China. www.zooland.ro