Ca toate mamiferele, si cainii sunt capabili sa isi controleze temperatura corpului prin intermediul mai multor functii psihice. Numita "termoreglare", aceasta abilitate le permite cainilor sa se adapteze oricarui mediu de viata sau climat, de la intinderile aride ale Saharei la climatul arctic. Foarte multe dintre mamifere transpira pentru a se raci. Dar, atunci cand aceste glande lipsesc, iar transpiratia nu isi poate face loc, animalul trebuie sa gaseasca alte metode de a se descurca. In climatul temperat, spre exemplu, cainii pot rezolva problemele doar respirand, si astfel isi pastreaza temperatura la valorile la care aceasta are nevoie sa fie. Glandele nazale secreta un fluid, iar evaporarea acestuia prin camerele nazale produce un efect mult asteptat de racorire. Atunci cand animalul se incalzeste in mod deosebit, fie din cauza unei schimbari de temperatura, fie din cauza unor procese fizice adiacente, secretia lor creste exponential, pana ce raceste asa cum trebuie organismul. Pentru a se raci rapid, vor incepe sa deschida gura pentru a inspira si mai mult oxigen, astfel grabind si evaporarea si procesul de racire. Limba, pe care o plimba tot timpul in aceste momente, va mari si ea suprafata pe care se va produce racirea respectiva. Pentru a-si controla temperatura corpului, cainii se bazeaza foarte mult si pe blana lor. Speciile inrudite, cum ar fi lupul, de care au mostenit blana dubla, pentru climatul mai rece, s-au bazat intotdeauna pe stratul subtire de blana, de langa piele, pentru a se raci atunci cand au avut nevoie. Pana si dimensiunea urechilor unui caine joaca un rol important in racirea corpului, si acestea putand fi folosite ca organ regulator in temperatura corpului. 21 septembrie 2005