Pasarile smintite fac parte din familia gastelor de mare si traiesc de-a lungul coastei pacifice a Americii centrale si de sud, iar numele lor provine din limba spaniola (“bobo” – clov sau prostanac) si de datoreaza faptului ca sunt foarte stangace pe uscat. Gastele sunt pasari acvatice mari, robuste, mai mici decat lebedele si mai mari decat ratele. Ciocul este, de regula, scurt si ingrosat la baza. Se descurca foarte bine pe uscat si inoata excelent. Sula nebouxii sau pasarile smintite fac, insa, exeptie de la regula. Labele lor palmate si colorate in albastru stralucitor sunt neobisnuit de mari, ceea ce face ca miscarile pe uscat sa fie stangace. Toate gastele de mare plonjeaza si se scufunda in apa, pentru a prinde bancuri de pesti sau calmari. Si aici pasarile smintite se diferentiaza de celelalte specii, fiind singurele care “vaneaza” in colaborare. Stolul se roteste deasupra oceanului la cca 30 m inaltime si, cand este reperat un banc de pesti, capetenia (de obicei un mascul) scoate un fluerat. Este semnanul la care toate celelalte pasari plonjeaza dupa hran a. Fiecare isi fixeaza o tinta sub apa, dupa care se cufunda cu aripile inapoi, si isi controleaza picajul folosindu-se de aripi, coada si labe. Viteza picajului poate atinge 100 km/h, impactul cu apa fiind suportat in mare parte de capul pasarii, protejat de un craniu consolidat. In “cadere” narile sunt apropiate, pentru ca apa sa nu patrunda brusc in gura si in gat, iar pasarea respira prin coltul gurii. Pasarile smintite se cufunda cativa metri sub suprafata, inhata pestele, apoi ies si decoleaza pentru a relua procesul. In ritualul de petire, masculul se plimba tantos in jurul femelei, pasind cu labele imense cat mai sus, pentru a i le arata femelei. Spectacolul este insotit de curatarea reciproca a penelor, de incrucisarea ciocurilor si de clatinarea capetelor. Femela depune doua oua, pe care le cloceste pe rand, fapt pentru care puii ies din gaoace la o distanta de cateva zile unul fata de celalalt. Pentru a incalzi ouale, pasarea smintita se foloseste de labele sale mari, pe care le aseaza peste acestea. Puiul mai mare, desi firav, il ataca pe cel nascut mai tarziu, pentru a primi cea mai mare parte din hrana adusa de parinti. In cazurile in care mancarea este insuficienta puiul mai mare il poate ucide pe cel mic, iar adultii nu intervin, incurajand conflictul si asugurand supravietuirea celui mai puternic. www.zooland.ro