Intr-o serie de articole anterioare v-am prezentat cele mai intalnite specii de viermi lati in parazitozele interne la caini. Am descris anatomia lor, raspandirea si inmultirea lor. Acest articol va vorbi despre diagnosticarea si tratamentul acestor viermi. Intrucat structura si modul de viata al tuturor acestor viermi lati sunt asemanatoare, de cele mai multe ori si diagnosticarea si tratamentul coincid, asa ca vor fi descrise pentru toate speciile la comun. Cel mai frecvent intalnit vierme lat la caine este Dypilidium caninum, cel care va fi si etalonul dupa care vom purta discutia. Viermii lati isi capata numele dupa forma pe care o au. Sunt alcatuiti din segmente ovalare, aplatizate, care se produc si se elibereaza continuu. Fiecare segment eliberat contine sute de oua. Ouale sunt ingerate de larvele de purici, in interiorul carora eclozeaza (cisticercoide). Cainele poate ingera purici purtatori ai acestor cisticercoide, care ajunsi in intestin le elibereaza. Viermele ajunge la stadiul de adult si se ataseaza de peretele intestinal, eliberand alte segmente, astfel ciclul se reia. Semne si simptome Viermii lati in sine nu sunt foarte agresivi cu organismul cainelui. Insa in parazitoze masive pot provoca debilitate corporala si pierdere in greutate. De obicei se pot gasi mai multe specii de viermi lati la acelasi caine. Segmentele eliberate continuu produc mancarimi in zona anala a cainelui. Acesta se va scarpina intens in aceea zona si chiar se va trage cu posteriorul pe sol sau mocheta, pentru a mai tempera din iritatie. Nu este o senzatie deloc placuta cainelui. Dumneavoastra puteti observa in regiunea anala segmentele asemanatoare cu boabele de orez. Unii viermi pot iesi vii in exterior si apoi sa reintre, caz in care ii vedeti miscandu-se, de obicei cand cainele se odihneste. Aceste segmente albe pot fi vazute si in fecale. A nu se confunda cu orezul din dieta (daca animalul a fost hranit recent cu acesta), care in urma digestiei devine maro. Unii viermii pot urca prin tractul digestiv ajungand in stomac si provocand iritatie de-a lungul traseului. Cainele va prezenta stari de voma si puteti observa viermi mai lungi, formati din mai multe segmente, in gura cainelui. Acestia mai pot provoca dureri abdominale si calitate slaba a blanii si pielii. Diagnotic Acesta se pune pe baza semnelor (prezenta segmentelor albe in zona anala si in fecale) si eventual pe baza unei coproculturi apartinand cainelui suspectat. Tratament Tratamentul poate fi instituit doar de catre medicul veterinar, dupa analizarea semnelor si exprimarea unui diagnostic corect. Tratamentul in cazul parazitozelor necomplicate, este destul de simplu si din fericire foarte eficient. Este vorba despre o pastila sau o injectie, care nu produce efecte secundare, accesibila ca pret. Viermii ucisi, sunt descompusi de-a lungul tubului digestiv, astfel ca nu apar in fecale. In cazul parazitozelor avansate, plurifactoriale, in care si starea generala a cainelui este alterata, tratamentul este mai elaborat si de mai lunga durata. Prevenire Cel mai usor este de prevenit, chiar si in cazul acestui tip de parazitoza intestinala. Intrucat puricii sunt principalii agenti care raspandesc acesti viermi, mijloacele de preventie se axeaza pe deparazitarea externa. Odata protejat cainele de purici si capuse, scade drastic si riscul de a contracta viermi lati. Asa ca respectati programul de deparazitari externe si interne, pe care vi l-a recomandat medicul veterinar. Controlul dietei este un alt mijloc de protectie. Echinoccocus se transmite prin consumul de carne cruda de vita sau oaie. Evitati sa hraniti cainele cu carne neprelucrata termic sau de origine incerta. Indepartati fecalele unui caine care este sau a fost bolnav, din locurile publice in care au acces si alti caini. cand iesiti la plimbare sa aveti mereu o punga de plastic cu care sa puteti ridica fecalele si sa le aruncati la container. Ceilalti caini pot veni in contact cu excrementele contaminate si se pot imbolnavi. Mai tarziu ei vor fi cei care la randul lor vor putea retransmite viermii la cainele dumneavoastra. Sursa foto Nicolae Hasegan ZooLand.ro