Echinococcus granulosus este un vierme intestinal lat, care alege ca si gazda definitiva organismul cainelui. Pana acum am vorbit despre Dipylidium caninum si genul Taenia, care fac parte din aceeasi categorie a viermilor lati. Morfologic si din punct de vedere a transmiterii aceste 3 tipuri de viermi se aseamana mult, insa exista si cateva deosebiri esentiale intre ei. Deoarece anumite aspecte comune le-am discutat in articolele despre primii 2 viermi intestinali, acum vom puncta doar deosebirile care apar in cazul lui Echinococcus. Aceste vierme lat este mai mic in dimensiuni decat Taenia sau Dipylidium, masurand intre 2 si 6 mm. Corpul sau este alcatuit din doar 3 proglotide (segmnete) care continua capul: o proglotida imatura, aflat imediat in vecinatatea capului, este segmentul nou format; o proglotida matura situata intermediar si o proglotida gravida, aflata la coada, cea care contine ouale (in jur de 1000). Capul numit scolex este prevazut cu 4 ventuze si pana la 30 de carlige cu care se prinde de peretele intestinal al gazdei. Ouale sunt microscopice si contin embrionul (hexacant), care este un scolex imatur, prevazut cu 6 carlige. In intestinul unui caine pot exista zeci sau sute de astfel de viermi care produc continuu oua. Ciclul de viata Cainele este gazda definitiva, care adaposteste organismele adulte de Echinococcus, producatoare de oua. Insa pentru toate celelalte stadii de dezvoltare acest parazit are nevoie de o gazda intermediara, reprezentata de ierbivore (capre, oi, porci, cai, vanat). Ouale eliminate impreuna cu fecalele cainilor ajung pe plante. Aceste plante sunt consumate de ierbivore sau chiar om, astfel ouale ajung in interiorul tractului digestiv. In natura ouale libere pot rezista pana la un an, asteptand sa fie consumate. Unele pot ramane lipite de blana din jurul anusului cainelui, iar cand puneti mana pe caine le puteti ingera, daca nu v-ati spalat bine pe maini. Bila ierbivorelor reuseste sa dizolve capsula in care sunt inmagazinati hexacantii astfel ei sunt eliberati si ajung in criculatia sangvina. Bila carnivorelor nu reuseste acest lucru astfel se explica de ce doar ierbivorele sunt afectate de echinococcoza sau boala hidatica produsa de larvele acestui vierme. Odata ajunse in sange larvele au posibilitatea sa se raspandeasca in intreg corpul animalului. Organele preferate pentru adapostire si dezvoltare sunt ficatul (60%) si plamanii (30%), insa se pot stabili si in muschi, ochi, inima, rinichi, splina. In aceste organe larva se dezvolta si se inconjoara de o vezicula cu lichid. In timp aceasta va creste ajungand pana la marimea unei nuci, mingi de tenis sau chiar minge de bachet. Pe masura ce creste in dimensiuni mai multe chisturi auxiliare iau nastere si conflueaza, astfel numarul larvelor continute creste. Aceasta faza a infectiei poarta numele de chist hidatic. Animalul bolnav devine mai slabit asa se face ca in natura aceste animale sunt capturate de lupi sau sacali, care astfel vor contracta larvele viermelui. Cainele poate veni in contact cu aceste larve prin consumul carnii crude a unui animal bolnav. Astfel cainele aduce in organism viermele tanar format doar din scolex, care se va atasa de intestinul sau, ciclul reluandu-se. La caini boala hidatica nu apare, insa parazitoza nu trebuie neglijata. La noi in tara tratamentul impotriva acestui vierme este integrat in schema de deparazitare interna obligatorie la caini. Sursa foto Nicolae Hasegan ZooLand.ro