Papagalul calugar este o pasare de companie foarte populara, datorita caracterului sau prietenos, precum si coloritului verde-viu. Insa, in locurile sale natale, micutul papagal este vazut ca un daunator pentru culturile agricole si nu are chiar cea mai buna reputatie. Despre partea salbatica a acestei pasari vom vorbi in acest articol, urmand ca intr-un articol viitor sa oferim informatii despre intretinerea papagalului calugar in captivitate. Origine si habitat Papagalul calugar traieste in savanele si padurile din America de Sud, cu precadere Argentina, dar si Bolivia, Uruguay si Brazilia. Prefera spatiile deschise, care sa aiba in apropiere arbori, unde papagalul isi poate construi cuibul. Fiind foarte adaptabil si sociabil, s-a aciuit in preajma oamenilor, in orase, sate, parcuri, livezi sau in vecinatatea terenurilor agricole. De-a lungul timpului, odata cu expansiunea umana, papagalul s-a deplasat tot mai mult in sudul continentului, punand stapanire si pe pampasul argentinian. Acest fapt a fost posibil multumita plantatiilor de eucalipt, care au constituit un excelent habitat pentru acesti papagali deloc pretentiosi. Neavand concurenta si pradatori in aceste paduri artificiale, populatia de papagali calugar a crescut vertiginos. Fiind populari in comertul cu pasari exotic e inca de pe la jumatatea secolului XX, acesti papagali s-au raspandit in lume, formand colonii salbatice in alte colturi ale globului: Statele Unite, Marea Britanie, Spania, Gibraltar, Italia, Belgia, Japonia s.a. Probabil aceste pasari au ajuns in libertate evadand de pe corabii, din gradinile zoologice, casele oamenilor sau fiind eliberate cu buna stiinta. S-au adaptat rapid conditiilot de aici si au inceput sa se reproduca. In aceste teritorii nou-cucerite, pasarile in discutie nu au apucat inca sa devina o pacoste. Aspect fizic Myiopsitta monachus este un papagal mediu, indesat, ce masoara 30 de cm in lugime si are o deschidere a aripilor de 53 de cm. Nu cantareste mai mult de 120 de grame. Femele sunt mai mici decat masculii cu 10-20 de procente in toate dimensiunile, insa sexarea exacta se poate face doar prin testare genetica. Corpul micut este invesmantat intr-o mantie de un verde deschis, aprins, foarte atragator, care contrasteaza cu albastrul intunecat al penelor lungi din aripi. Regiunile ventrale sunt mai deschise la culoare,iar fruntea, gatul si pieptul sunt gri cenusiu. Ciocul este galben. Papagalii calugar sunt foarte galagiosi, tipetele lor fiind descrise adesea ca metalice, asurzitoare, uneori se aseamana cu cele scoase de ciori. Comportament O anumita caracteristica separa aceasta specie de ceilalti papagali: papagalul calugar este singurul care isi construieste cuibul din bete, in timp ce semenii lui prefera sa cuibareasca in scorburi, crevase, crapaturi in stanca etc. Sunt pasari extrem se sociabile, ce traiesc de regula in colonii mari. Mai multe familii isi construiesc cuibul impreuna, structuri imense (uneori de dimensiunea unui automobil) in care fiecare pereche detine 2-3 camere, fiecare cu scopul sau bine stabilit: clocit ouale si crescut puii proaspat eclozati, ingrijirea puilor mai mari si o camera de veghe unde sta cel putin unul dintre parinti. Cuibul este construit la inaltime intr-un copac sau pe diverse structuri construite de om: stalpi de telegraf sau electricitate, relee de telecomunicatii etc. Nu de putine ori, cuiburile mari ale papagalilor au produs caderi de tensiune, scurt-circuite sau deteriorari ale echipamentelor de telecomunicatie. Nutritie Spre deosebire de majoritatea papagalilor, calugarii consuma o mare varietate de hrana, de la fructe si nuci la seminte, ierburi, frunze, muguri si chiar insecte. In orice regiune ar migra, se adapteaza si consuma orice ofera locul respectiv. Pasarile se hranesc in grup, cu unul sau mai multi strajeri cocotati pe ramurile inalte ale copacilor, pregatiti sa anunte orice amenintare. Pentru culturile agricole din America de Sud, papagalii calugar sunt un mare pericol. Anual produc pagube culturilor in valoare de sute de mii de dolari. Reproducere Sezonul imperecherii se intinde din august pana in noiembrie, fiecare pereche avand mai multe serii de pui per sezon. Intre patru si sapte oua sunt clocite in fiecare serie, timp de trei saptamani. Sursa foto: 1, 2 Nicolae Hasegan ZooLand.ro