Animale afectate: caini si pisici. Catelele care sunt la jumatatea varstei si cele care au trecut de acesta varsta sunt mult mai predispuse la aceasta afectiune decat celelalte categorii de caini. Rasele de caini cu o incidenta crescuta aparitiei acestei boli sunt pudelii, cockerii spaniel si schnauzerii pitici. Pancreatita este mult mai dificil de diagnosticat la pisici decat la catei. Date generale: Pancreatita canina este o boala care poate pune in pericol viata animalului dumneavoastra. Pancreasul este o glanda care functioneaza in procesul endocrin producand insulina cat si in procesul digestiv prin producerea de enzime care ajuta la digerarea hranei. Din pacate, in cazul in care aceste enzime sunt activate in interiorul glandei, pancreasul incepe sa-si digere propriile tesuturi glandulare, producand inflamatii sau pancreatita. Simptomele tipice includ stari de voma, pierderea apetitului si dureri abdominale dar uneori acestea pot fi mascate sau vagi. Severitatea bolii si raspunsul la tratament variaza de la caz la caz. Animalele bolnave grav pot muri fie din cauza complicatiilor sau datorita lipsei de raspuns la tratamentul efectuat. Diagnosticul si tratamentul au ca scop identificarea si eliminarea tuturor cauzelor provocate si a pancreatitei propriu-zise. Aceasta maladie poate fi prevenita cel mai bine prin reducerea obezitatii, printr-o dieta neexcesiv de bogata in grasimi si prin prevenirea celorlante conditii favorizante asociate pancreatitei. Semnele clinice pot varia ca manifestare la caini dar includ stari de voma, anorexie, depresie, dureri abdominale, diaree, slabiciune accentuata sau colaps, deshidratare, stare de soc si febra. Cainii pot prezenta semne de durere abdominala prin miscari continue, tremur al corpului, plansete, sarituri,vibrati ale corpului, intepenirea corpului in pozitia arcuita a spatelui, intinderea pe pamant cu partea anterioara a corpului pe sol si cea posterioara ridicata. Descriere: pancreasul este o glanda in forma de V localizata intre pilor si duoden. Canalele din pancreas conduc enzimele digestive formate in interiorul sau in tubul digestiv. Pancreasul are o serie de functii inclusiv eliberarea acestor enzime digestive care ajuta la dezintegrarea hranei ingerate si la secretarea unor agenti protectori care contra-ataca acidul stomacal cand masa alimentara ajunge in duoden. Autoprotectia glandei insasi fata de autodigestie produsa de propriile enzime este o alta functie la fel de importanta a pancreasului. Inflamarea pancreasului, pancreatita, este cauzata de dereglarea glandei care nu mai poate sa previna activarea enzimelor digestive in momentul in care acestea sunt inca in interiorul ei. Pancreatita poate fi acuta, fara efecte pe termen lung sau cronica, implicand o anormalitate permanenta a glandei. Cazurile de pancreatita cronica implica de obicei crize periodice de imbolnavire acuta. Unele din cauzele aparitiei pancreatitei includ obezitatea, nivelul ridicat de lipide (grasimi) din sange, ingerarea de hrana foarte grasa, alte boli si steroizii. Numeroase cazuri de pancreatita apar dupa petreceri cand cainilor li-se administreaza deseori carne sau bucati grase. In alte cazuri insa nu se pot stabili cauzele aparitiei acestei boli. Simptomele asociate cu pancreatita pot fi neclare si disimulate sau foarte evidente si severe. Unii caini isi pot reveni complet dupa un tratament medical adecvat si o dieta corect stabilita dar sunt si cazuri in care se ajunge la moartea animalului datorita severitatii bolii si a efectelor secundare aparute. Evolutia pancreatitei este de regula imprevizibila putand fi de durata in timp. Complicatiile acestei boli includ apoplexie, inflamarea si acumularea de lichide in abdomen, septicemie, dereglari respiratorii, aritmii cardiace, insuficienta hepatica si renala, coagulare si sangerare anormala. Pancreatita recesiva, abcesele pancreatice, diabetul zaharat si insuficienta secretiei enzimei pancreatice pot fi cauzate de asemenea de pancreatita cronica. Prezenta uneia sau mai multor probleme din cele mai sus metionate agraveaza sansele de insanatosire. Diagnostic: Un diagnostic prezumtiv al bolii se poate face bazandu-ne pa istoricul cainelui si examinarii clinice a acestuia. Testele care pot confirma prezenta bolii sunt destul de complexe si includ teste complete de sange, inclusiv cele imunologice, radiografii, examene ecografice, biopsii. Pronostic:pancreatita poate fi o boala tratata pe viata. Cainii cu cazuri usoare ale bolii au de regula un pronostic usor si se insanatosesc dupa un tratament adecvat. Pentru cazurile de boala grava, cu boli concurente sau complicatii secundare prognosticul este prost spre precaut. Transmiterea sau cauza aparitiei bolii: cauzele cunoscute includ obezitatea sau hiperlipidemia, traume, scaderea fluxului sangvin spre pancreas, toxine, medicamentele, insuficienta renala cronica, agenti infectiosi, obstructionarea canalului pancreatic si neoplazia. Poate aparea si fara o cauza anume insa o analiza veterinara este singura care o poate diagnostica. Tratament: mele mai mult cazuri necesita spitalizarea animalului bolnav pentru a perioada de minim 3-4 zile, uneori mai lunga. Sunt cateva obiective care trebuiesc tratate in astfel de cazuri. In primul rand trebuie mentinut fluxul circulator al sangelui in tot corpul si mai ales la nivelul pancreasului. Prevenirea stimularii pancreasului de a secreta noi enzime este de asemenea esentiala in timpul tratamentului.Efecte suplimentare pot fi luate in calcul precum indepartarea enzimelor activate din sange, administrarea si inlaturarea durerilor abdominale si tratamentul complicatiilor acute sau cronice ale bolii. Administrarea intravenoasa de fluide se utilizeaza la nevoie. Medicul veterinar va incerca sa permita odihna pancreasului prin neadministrarea de hrana, apa sau medicamente pe cale orala pentru 3 sau mai multe zile. Folosirea medicatiei pentru a reduce starile de voma si a controla durerea se bazeaza adesea pe folosirea de antibiotice, uneori acestea fiind extrem de necesare. In cazul in care cainele nu a raspuns la tratamentul medicamentuos poate fi necesara interventia chirurgicala insa in aceasta bola animalul este considerat a fi un mare risc fata de anestezice si complicatiile chirurcicale ce pot decurge, insa, fara operatie sansele de recuperare sunt cu mult mai scazute. Cazurile in care se recurge la operatie includ obstructionarea canalelor deferente ale bilei si pancreassului, inflamarea severa a pancreasului si a cavitatii abdominale sau abcese pancreatice. Prevenire: cainii obezi vor fi pusi la o cura de slabire printr-o dieta adecvata prin excluderea grasimilor din hrana si a medicamentatiei. Examinarile periodice ale medicului veterinar sunt utile in cazul detectarii timpurii si tratarea celorlalte boli ce pot provoca predispozitie la boala si care pot preveni aparitia pancreatitelor secundare. Bogdan Matei, 28 iunie 2005