Aspectul blanii unei pisici este, de multe ori, principalul indiciu in depistarea unei afectiuni, fie ea de natura alergica, fie bacteriana, fungica, parazitara ori chiar hormonala. Pielea este cel mai mare organ al corpului, actionand ca un scut impotriva fluctuatiilor de temperatura si a infectiilor. Starea pielii si a parului pisicii pot constitui, asadar, o oglinda a starii de sanatate a animalului: o blana murdara, mata, o piele solzoasa, un miros respingator al acestora sunt serioase motive de alerta pentru stapanul animalului. Cauzele unei proaste stari a pielii si a parului pisicii pot fi multiple si, adesea, foarte dificil de identificat. Un rol foarte important in pastrarea sanatatii si calitatii blanii il are chiar hrana pe care o oferim pisicii. Daca animalul prezinta caderi masive de par in afara celor doua perioade din an cand se produce naparlirea, este cazul sa ne punem serioase intrebari cu privire la calitatea hranei oferite. Atentie, facand economie la tipul de mancare achizitionat, vom cheltui inzecit pentru consultatii medicale, vitaminizari si insasi calitatea vietii animalului va avea mult de suferit! Pe piata se gasesc in prezent cateva firme de foarte buna calitate, care ofera formule de hrana special dedicate nevoilor pielii si parului si care se pot dovedi foarte eficiente in perioadele de naparlire, de tratare a afectiunilor dermatologice ori de recuperare. Pisicile pot pierde foarte mult par si din cauza stresului. Astfel, se poate foarte usor constata ca o simpla vizita la veterinar va face ca o parte importanta din roba protejatei sa se transfere pe hainele noastre, cu toate ca, in aceeasi perioada dar in conditii de trai normale (in mediul in care ea vietuieste) acest lucru sa fie insesizabil. Cum in aceste situatii una dintre reactiile pisicii poate fi linsul excesiv, nervos, exista si un risc ridicat al formarii tricobezoarelor, gheme de par care, in unele cazuri, pot produce grave obstructii intestinale. Caderea parului poate fi, de asemenea, rezultatul unei boli fundamentale, caz in care afectiunea ar trebui sa fie, insa, destul de avansata si starea generala mult inrautatita. In aceasta situatie aspectul blanii este unul mat, zburlit, fiind evident faptul ca pisica, un animal foarte preocupat de curatenie, de altfel, isi neglijeaza toaletarea. Dezechilibrul hormonal poate, de asemenea, sa duca la o cadere excesiva a parului. Femelele pierd, uneori, cantitati importante de par imediat dupa fatare, nu e nimic anormal si, cu o buna ingrijire si vitaminizare, se vor recupera rapid. In cazurile in care se observa ca pierderea parului afecteaza ambele parti ale corpului in mod simetric, aproape sigur cauza este o dereglare endocrina. Cand sistemul imunitar al animalului este compromis de alergii, boala sau stres, pielea poate fi afectata prin aparitia infectiilor bacteriene. Foarte des intalnita este asa-numita acnee a cozii motanului, boala cauzata de o hiperactivitate a glandelor sebacee si prezenta, in special, la exemplarele nesterilizate. Expunerea indelungata la soare cauzeaza nu numai arsuri dureroase, dar creste, de asemenea, riscul aparitiei cancerului de piele, mai ales la varfurile urechilor. Pisicile albe, carora le lipseste pigmentul inchis de melanina din piele si cele bicolore, pe portiunile albe, ca si pisicile cu blana rara sunt cele mai predispuse. Nu in ultimul rand, determinant in aspectul robei pisicii noastre este rolul pe care ni-l asumam in ingrijirea ei. Mentalitatea gresita conform careia nu e necesar sa ne implicam in toaletarea ei, caci pisica se spala singura ii face pe multi proprietari sa neglijeze acest detaliu deosebit de important. Atentie, insa, la samponul folosit: in magazinele specializate exista sampoane delicate, special concepute in acest scop. Frecventa imbaierilor, ca si a perierilor necesare, depinde in primul rand de lungimea parului animalului, dar si de gradul de murdarire al acesteia, in functie de mediul in care ea traieste (exclusiv in interior sau si in exterior). Astfel, daca in cazul unei pisici cu parul scurt, fara acces in exteriorul locuintei, doua imbaieri pe an, in perioadele de naparlire intensa, ca si un periere saptamanal cu manusa cu peri de cauciuc pot fi de ajuns, in cazul unora dintre Persane o blana foarte lunga, cu o textura fina si deasa, poate necesita imbaiere saptamanala si cel putin doua periaje zilnice. In concluzie, oferind pisicii noastre o hrana super-premium, efectuand la timp deparazitarile interne si externe obligatorii, preocupandu-ne indeaproape de cosmetizarea si toaletarea ei si prezentandu-ne la cabinetul veterinar inca de la primele semne ale unei afectiuni, putem spera sa avem, fiecare, un bibelou viu care sa ne bucure privirea si sufletul ori de cate ori de refugiem in tihna caminului nostru. Camelia Murgocea, felisa Blue Poem