Necrozarea sau putrezirea înotătoarelor descrie într-un mod general o afecțiune întâlnită la peștii tropicali ce are ca rezultat pierderea țesutului înotătoarelor. De obicei, atacul începe la marginea înotătoarelor, dar ocazional poate apărea câte o gaură și în mijlocul acestora. Această boală apare în cazul în care sunt întâlniți o serie de factori de mediu împreună cu o cantitate semnificativă de agenți microbieni. Necrozarea înotătoarelor este o boală infecțioasă bacteriană provocată de agenți patogeni cum ar fi Aeromonas, Pseudomonas sau Flexibacter, care se găsesc din abundență în toate mediile acvatice. Cu toate că necrozarea înotătoarelor este cauzată de o familie de bacterii, trebuie să fim atenți la adevărata cauză în ambient. Apariția acestei boli este un indicator cum că peștii nu sunt într-o condiție foarte bună. Această boală apare atunci când peștii stau prost cu imunitatea, fapt cauzat de factorii de stres. Diagnostic La început această boală este dificil de diagnosticat, deoarece simptomele sunt prea puțin vizibile, doar marginilor uneia sau mai multor înotătoare devin opace. În general, această boală începe cu înotătoarea codală. Opacizarea marginilor înotătoarelor apare în două stadii: – înotătoarea devine pe margini puțin opacă, marcând începutul colonizării bacteriene; – marginile afectate încep să se albească, semn că sistemul imunitar al peștelui a început să îl apere de infecție. Imediat partea opacă a înotătoarelor devine o linie albă bine delimitată ce acoperă marginile. Această linie reprezintă dezintegrarea țesutului atacat și creșterea secrețiilor epiteliale de către sistemul imunitar al peștelui. Înotătoarele sunt afectate de infecție dinspre vârfuri. Pe măsură ce boala avansează, înotătoarele sunt distruse într-un mod neregulat. Atunci când un pește suferă de această boală, se pot observa următoarele simptome: Pe piele: se pot observa leziuni necrotice. În doar două zile aceste leziuni se pot transforma în ulcerații cauzate de către bacteriile ce descompun țesutul. Pe branhii: pot apărea de asemenea leziuni și ulcerații, dar sunt dificil de observat în stadiile incipiente. Dezvoltarea acestor ulcerații cauzează probleme de respirație peștelui. De comportament: peștele devine apatic și letargic. Câteodată acesta se va odihni pe fundul acvariului și devine anorexic. Rata respiratorie crește din cauza leziunilor de pe branhii. Pe înotătoare: se pot observa pete mari și lăptoase. Cauze Este necesar să fie îndeplinite două cauze ca să apară necrozarea înotătoarelor la pești: • există o modificare a mediului astfel încât microorganismele să devină agenți patogeni; • apare o dereglare în sistemul imunitar al peștelui. Modificările mediului sunt: • temperatura apei prea scăzută; • variații semnificative ale temperaturii într-un interval de timp scurt; • pH nepotrivit (prea acid sau prea alcalin); • prezența în exces a materiei organice din apă (creșterea populației de microorganisme); Modificările peștelui: – răni nevindecate; – lipsa acidului folic; – stres sau teamă; – suprapopularea. De cele mai multe ori boala este cauzată de introducerea peștilor bolnavi sau de condiții de mediu necorespunzătoare. Tratament Calitatea apei joacă un rol vital în prevenirea și vindecarea acestei boli. Înainte de administrarea unor doze de medicament se recomandă schimbarea unei cantități mari de apă (între 30 și 50%) împreună cu o curățare temeinică a substratului pentru a îndepărta depunerile. Pentru că această boală este de origine bacteriană tratamentul se bazează pe antibiotice. Deoarece produsele farmaceutice au concentrații diferite este necesară respectarea întocmai a recomandărilor producătorului. Prevenție Necrozarea înotătoarelor este o boală care poate fi prevenită foarte ușor, ținând cont că aceasta este o boală oportunistă care așteaptă condiții favorabile pentru a ataca. Cheia este menținerea acvariului în condiții bune astfel: – asigurați calitatea apei pentru ca peștii să o ducă bine; – temperatura, pH-ul și duritatea apei trebuie să fie corespunzătoare speciilor de pești din acvariu; – furnizați o hrană de calitate, vie sau congelată, dar evitați excesul de materie organică, adică nu oferiți prea multă mâncare; – evitați decorațiunile care pot răni peștele; – schimbați apa frecvent; – atunci când introduceți pești noi păstrați o perioadă de carantină.