Cercetătorii de la Universitatea din Sheffield au descoperit că şobolanii îşi modifică poziţia şi mişcările mustăţilor în funcţie de mediul înconjurător şi de obiectele din jur. Mustățile sunt niște fire de păr lungi, ce au rolul unor organe de simț tactil pe care le posedă în special anumite mamifere cum ar fi: felinele, câinii, delfinii, focile, urșii, lamantinii, iepurii, șobolanii, etc. Deşi se găsesc pe diferite părţi ale corpului, cele de pe faţă sunt cel mai des studiate. Şobolanii şi alte mamifere îşi mişcă mustăţile în faţă şi în spate, atingând obiectele pe care vor să le exploreze, oferindu-le astfel informaţii senzoriale. Deşi era cunoscut faptul că aceste mişcări le permit animalelor să localizeze stimuli interesanţi, nu se ştia încă în ce măsură aceste mişcări pot fi controlate. Pentru a descoperi mai multe, cercetătorii au dresat câţiva şobolani, unii dintre ei chiar orbi, astfel încât să îi facă să caute mâncare în anumite încăperi. Aceştia au descoperit astfel că mişcările mustăţilor se modificau în funcţie de anumite variabile, cum ar fi familiaritatea cu mediul înconjurător şi riscul de coliziune cu obiectele din jur. Au putut observa că şobolanii orbi se mişcau mult mai încet în mediile necunoscute, efectuând explorări mult mai îndelungate cu mustăţile şi, pe măsură ce se familiarizau cu mediul, se mişcau mai rapid şi îşi reglau mişcările mustăţilor mult mai repede, în funcţie de ceea ce deja cunoşteau. În plus, în mediile aglomerate, cu risc de coliziune mai mare, şobolanii îşi orientau mustăţile în faţă şi le mutau mult mai lent, conştienţi fiind de riscurile care îi pândesc. Asemenea şobolanilor, şi oamenii îşi folosesc mâinile pentru a se ghida în întuneric: îşi ţin mâinile în faţă şi încearcă să atingă tot ceea ce găsesc în jur, pentru a explora necunoscutul. Sursa: IFL Science