Pisicile sunt învăluite în enigme, asta e cert. Iar cea pe care o vom dezbate în acest articol pune pe gânduri mulți stăpâni de feline domesticite. Acum un moment pisica era în nouălea cer grație mângâierilor perfecte pe care i le ofereați, iar următorul lucru pe care vi-l amintiți sunt urmele dinților ei pe brațul vostru. Unii iubitori de pisici numesc asta «mușcături din dragoste», iar specialiștii în comportament felin îi spun mai pompos «agresivitate indusă de mângâieri». Pisicile trec de la extaz la agonie mai repede decât ne dăm noi seama. Care sunt explicațiile acestui comportament și cum îl putem evita?! Vom vedea în continuare! Mușcăturile din afecțiune conțin foarte puțin din acest simțământ pe care îl atribuim pisicilor noastre. De fapt este un act pur instinctiv de care dau dovada unele pisici. De regulă, pisicile care atacă atunci când sunt mângâiate sunt cele foarte blânde și sociabile, care, ele însele vin să cerșească atenția stăpânului. Se spune că pisicile care nu au fost bine educate și socializate de mici dezvoltă acest comportament. Pisica vine, miaună, se freacă de picioarele stăpânului sau se urcă în brațe, acceptă câteva atingeri și spontan se repede să atace mâna care o mângâie. E ca și cum ar fi un întrerupător care se închide și deschide rapid. Există câteva explicații probabile pentru acest tip de comportament misterios. În primul rând, este vorba de natura pisicilor de a controla mereu orice situație. E la fel ca atunci când se cocoțează la înălțime pentru a privi în ansamblu teritoriul sau atunci când se freacă cu obrajii de noi pentru a ne marca olfactiv. Pur și simplu, chiar și în această situație plăcută, ele vor să își arate superioritatea și autonomia. Pisicile adoră să fie mângâiate, însă orice moment de plăcere devine plictisitor dacă se repeta la nesfârșit în aceeași manieră. Așa că mușcă mâna ce le atinge pentru a afirma că sesiunea de mângâieri s-a terminat. Prin analogie, e ca și cum cineva v-ar masa continuu doar o porțiune a spatelui; la un moment dat vă săturați și îi spuneți să înceteze. Pisicile nu pot vorbi însă își comunică trăirile prin alte metode, cum ar fi limbajul corporal. Dacă am știi să îi citim mișcările corpului înainte de a ataca, atunci am scăpa nevătămați, iar pentru ea mângâierile exasperante s-ar termina. O pisică ce se simte incomod atunci când e mângâiată prea mult dă rapid din coadă, își lasă urechile pe spate, îi tremură blana pe corp, stă încordată, își întoarce capul spre mâna ce o atinge sau se uită insistent la stăpân, are pupilele dilatate, se oprește din tors. Abia după ce aceste tehnici nu și-au atins scopul, pisica va ataca. Nu trebuie exclusă nici vreo problemă medicală. Anumite porțiuni ale corpului pot fi sensibile la atingere, dureroase și atunci pisica va ataca pentru a răspunde stimulului dureros. Poate fi vorba despre vreo rană, artrită, infecție, dureri dentare, nodul etc. Sau poate vă aflați în posesia unei pisici sensibile la atingere. Majoritatea pisicilor dețin zone pe trup unde nu le place să fie mângâiate, în timp veți ajunge să le recunoașteți și să le evitați. Ce se poate face? Ideal ar fi să îi citiți limbajul corporal și să știți când să vă opriți. Nu mângâiați pisica mecanic, în timp ce va uitați la TV, fără a oferi și puțină afecțiune. Ea va sesiza acest lucru și se va sătura repede. În momentul în care mușcă, spuneți răspicat NU, puneți pisica deoparte și înrerupeți orice contact. Repetați exercițiul de fiecare dată când are tendințe agresive. Nu trageți mâna pentru că riscați să vă rănească și mai tare. Chiar dacă asta e reacția involuntară a organismului, încercați să împingeți mâna înspre pisica, astfel va sista mușcătura. Analizați cât de mult rezista pisica la mângâieri. Unele pot renunța după 2-3 atingeri, altele după 30 de minute. Luați la cunoștință acest interval de timp și respectați-l. Oferiți recompense de fiecare data când pisica cooperează după trecerea timpului obișnuit. Niciodată nu pedepsiți pisica pentru că v-a atacat. Altfel riscați să se teama de voi și să evite contactul direct. Nu vă sfiiți să cereți sfatul medicului veterinar; după cum spuneam poate fi vorba și despre o afecțiune medicală ce îi acutizează reacțiile la atingere.