Pisicile portocalii sunt cu adevărat speciale, nu doar datorită culorii vibrante a blănii lor, ci și datorită poveștii genetice unice care le determină această trăsătură. Dar de ce unele pisici sunt portocalii, iar altele nu? Ei bine, răspunsul îl poți afla citind atent materialul de mai jos! Motivul pentru care unele pisici au blana portocalie – totul constă într-o genă specifică Blana portocalie a pisicilor este determinată de o genă specifică, numită gena O (de la „Orange”), localizată pe cromozomul X. Această genă transformă pigmentul negru al blănii în pigment portocaliu. Cum pisicile au două cromozomi X dacă sunt femele (XX) sau un cromozom X și unul Y dacă sunt masculi (XY), distribuția culorii portocalii variază în funcție de sexul pisicii, scrie livescience.com. La pisicile femele, care au doi cromozomi X, pot apărea combinații interesante între gena O și o genă pentru o altă culoare (cum ar fi negru), ceea ce le face să aibă modele de blană tigrate sau chiar în trei culori (calico). La masculi, situația este mai simplă: având doar un cromozom X, dacă moștenesc gena O, vor avea o blană complet portocalie. Citește și: Cele mai întâlnite boli la pisici: cum să ai grijă de sănătatea felinei tale Eumelanina și feomelanina: ce sunt și ce rol au Culoarea portocalie a pisicilor ne duce într-o călătorie interesantă prin lumea geneticii și biologiei mamiferelor. Chiar dacă această nuanță vibrantă este deseori comparată cu părul roșcat la oameni, procesul genetic care o determină este complet diferit. La animale, culoarea pielii și a părului (sau blănii) este determinată de două tipuri de melanină: Eumelanina, care produce nuanțe închise, precum maro sau negru. Feomelanina, responsabilă de culorile calde, precum galben, roșu sau portocaliu. Producția acestor pigmenți este reglată de diferite gene, iar la majoritatea mamiferelor, receptorul MC1R joacă un rol-cheie în acest proces. Totuși, pisicile au un mecanism genetic unic care le diferențiază de alte specii. La anumite feline, producția de pigment portocaliu este determinată de o genă specifică situată pe cromozomul X, numită gena „orange”. Această genă are două variante principale: „O”: activează producția de feomelanină, ceea ce duce la apariția culorii portocalii. „o”: permite producția de eumelanină, care dă culori închise, cum ar fi negrul. Datorită acestei localizări pe cromozomul X, distribuția culorilor în blana pisicilor este influențată de sexul acestora. Masculii, care au un singur cromozom X, vor avea o blană complet portocalie dacă moștenesc varianta „O”. Femelele, având doi cromozomi X, pot moșteni ambele variante, rezultând un mozaic genetic de culori. Acest lucru explică de ce femelele pot avea modele complexe bicolore (portocaliu și negru) sau chiar tricolore (calico). Culoarea portocalie, mai frecventă la masculi Statistic, pisicile portocalii sunt mai frecvente în rândul masculilor. Aproximativ 80% dintre pisicile portocalii sunt masculi, iar acest lucru se datorează direct simplificării moștenirii genetice pe cromozomul X. Femelele portocalii, pe de altă parte, necesită ca ambii părinți să contribuie cu gene portocalii, ceea ce este mai rar. Diferențele dintre oamenii cu părul roșcat și pisicile portocalii La oameni, părul roșcat este asociat cu mutații ale genei MC1R, care favorizează producția de feomelanină. Deși culoarea portocalie la pisici și părul roșcat la oameni sunt similare vizual, ele sunt produse de mecanisme genetice complet diferite. Pisicile portocalii își datorează nuanțele mecanismului unic al genei „orange” de pe cromozomul X. Pisicile calico, un exemplar mai rar Pisicile calico, cunoscute și sub denumirea populară de „pisici în trei culori”, sunt adevărate opere de artă ale naturii. Blana lor distinctivă, caracterizată de pete de alb, portocaliu și negru, le face să iasă în evidență oriunde s-ar afla. Dar ce anume determină această combinație fascinantă de culori? Răspunsul se află în lumea complexă a geneticii. Majoritatea pisicilor calico sunt femele Cum recunoaștem o pisică calico? Pisicile calico au un model de blană unic, format din trei culori distincte: Alb, care acoperă de obicei cea mai mare parte a corpului. Portocaliu, care poate varia de la nuanțe calde de tăciune la auriu intens. Negru, uneori cu tonuri maronii sau gri, în funcție de variațiile genetice. Culorile blănii pisicilor calico sunt determinate de o interacțiune complexă între mai multe gene. Principalul factor responsabil este gena „orange”, localizată pe cromozomul X. Această genă controlează pigmentarea portocalie a blănii, în timp ce alte gene reglează producția de pigment negru și alb. Pentru că femelele au doi cromozomi X (XX), ele pot moșteni atât varianta „O” (portocaliu), cât și „o” (negru). În plus, prezența albului în blană este cauzată de o altă genă, care inhibă producția de pigment în anumite zone ale corpului. Rezultatul este un mozaic de culori, specific pisicilor calico. În plus, peste 99% dintre pisicile calico se nasc de sex feminin. Superstiții despre pisicile calico Pisicile calico sunt învăluite în multe legende și superstiții pozitive, fiind considerate aducătoare de noroc în diferite colțuri ale lumii. Aspectul lor unic, cu blana tricoloră (de obicei alb, portocaliu și negru), le face speciale și rare, ceea ce contribuie la miturile din jurul lor. În folclorul irlandez asociază pisicile calico cu vindecarea – în special despre negi, ceea ce le conferă un aer aproape magic. În Japonia, pisicile calico sunt asociate cu norocul prin celebrul simbol Maneki-neko, deseori portretizat cu blana tricoloră. Acest “pisoi care cheamă” este un talisman ce aduce prosperitate și fericire. Se credea că a avea o pisică calico la bordul unei nave protejează echipajul de furtuni și ghinioane pe mare.