Marmotele fac parte din familia Sciurus, subfamilia Marmotinae, fiind reprezentantele ordinului Rodentia si sunt inrudite indeaproape cu veveritele si cu popandaii. Exista 14 specii de marmote, care traiesc in Siberia, Asia, Europa, Statele Unite si Canada. Se deosebesc de veverite prin corpul mai greoi si mai indesat si prin coada lor scurta. Sunt animale care traiesc intotdeuna in colonii, preferand regiunile uscate, argiloase, nisipoase sau pietroase, sesurile bogate in ierburi, stepele, campiile si livezile. Vietuiesc in galerii adanci, unde de aduna in numar foarte mare la un loc. Se hranesc cu ierburi, buruieni, fructe si seminte si, la fel ca si veveritele, se aseaza pe partea posterioara a corpului atunci cand “iau masa”, ducand hrana la gura cu ajutorul labelor anterioare. Iarna si-o petrec intr-un somn hibernal, de obicei neintrerupt, timp in care temperatura corpului lor scade considerabil, iar activitatile vitale sunt reduse in mod apreciabil. Animale foarte atente, precaute si timide, marmotele au o organizare sociala bine pusa la punct, folosind indivizi pe post de strajeri in fata galeriilor. In caz de pericol acestia isi avertizeaza semenii emitand niste sunete sub forma unor suieraturi. Marmota vancouverensis traieste in regiunile muntoase ale insulei Vancouver (la o altitudine de 900 pana la 1400 m.) si in centrele de reproducere din jurul Canadei, fiind una dintre speciile amenintate cu disparitia. Usor de indentificat, aceast mamifer unic se diferentiaza de restul marmotelor printr-o serie de caracteristici, care tin de: infatisare (blana bogata de culoare ciocolatie, cu pete albe dispuse pe bot, piept si abdomen), comportament (spre deosebie de restul marmotelor ele nu comunica prin suieraturi) si habitat. Greutatea marmotei vancouverensis variaza intre 3 si 7 kg., fiind, probabil, cel mai mare specimen din familia rozatoarelor. Indivizii isi stabilesc coloniile in locuri greu accesibile oamenilor, fiind atat de ferite, incat locuitorii insulei Vancouver sustin ca nu au vazut niciodata o marmota. Estimata la aproximativ 300 de exemplare in anul 1980, populatia marmotelor din Vancouver a scazut considerabil in ultimii ani, ajungand la 75 de exemplare in 2001, dintre care numai 25 mai traiau in salbaticie. Incepand din anul 1988, autoritatile canadiene au demarat un program de protectie si recuperare a marmotelor Vancouver, ajungand pana in anul 2007 la un numar de 162 de indivizi si 60 de pui nascuti si crescuti in captivitate. Potrivit echipelor insarcinate cu observarea si recuperarea populatiei de marmote, motivele reducerii acesteia tin, in special, de prezenta numerosilor pradatori, printre care se numara: vulturul auriu, lupul gri sau puma, dar si de schimbarile climaterice care au avut loc in ultimele decenii. www.zooland.ro23.05.2008