Cand cercetatorii au vazut pentru prima oara ceva ciudat pe botul unui delfin in Shark Bay (Golful Rechinului), Australia de vest, au crezut ca este o tumoare masiva. Acum declara ca este prima dovada a culturii folosirii uneltelor la mamiferele marine. Obiectul s-a dovedit a fi un burete marin rupt de pe fundul marii. Ulterior alti delfini au fost observati in acelasi golf tinand bureti deasupra boturilor si pare ca-i folosesc ca unealta de pescuit. Cercetatorii raporteaza acum ca aceasta stranie tehnica de vanatoare practicata initial de o singura femela a fost transmisa de la mama la fiica. Bazandu-si descoperirile lor pe analiza genetica, echipa de oameni de stiiinta a sugerat ca asa numitul comportament de folosirea buretelui reprezinta primul exemplu cunoscut de cultura a uneltelor in lumea cetaccelor, respectiv delfini si balene. Intrebarea daca animalele sunt capabile precum oamenii sa aibe o cultura a fost dezbatuta in mod aprins in ultimele decenii. Un grup tot mai mare de cercetari sugereaza ca unele populatii de animale inventeaza comportamente care sunt transmise din generatie in generatie. Cu exceptia oamenilor, cea mai buna evidenta pentru cultura-definita ca un comportament distinct si complex ce isi are originea la populatiile locale si care se continua prin procesul invatarii, vine din partea cimpanzeilor. Cercetarile publicate in revista Natura in 1999 rezuma descoperirile unor numeroase studii de teren efectuate pe termen lung, incluzandu-le si pe cele ale primatologului Jane Goodall. Cercetarile au gasit variatii culturale semnificative la populatiile salbatice de cimpanzei, cu 36 tipare comportamentale specifice grupurilor locale. 15 tipare comportamentale includeau folosirea uneltelor pentru hranit, precum sondarea solului cu betisoare pentru a gasi furnici si spargerea nucilor folosind pietre. Cultura materialelor Noul studiu afirma ca folosirea buretilor de catre delfinii din Australia de vest este cel mai bine explicata ca fiind o forma de cultura. “Noi credem ca folosesc buretii marini pentru a sonda solul marin de pestii care s-ar putea ascunde acolo ingropati”, a declarat co-autorul studiului, Michael Krutzen, de la Universitarea din Zurich, Elvetia. Probabil buretii actioneaza ca o manusa protectoare astfel incat delfinii sa nu fie intepati de speciile de pesti cu tepi veninosi. Buretele pare de asemenea sa fie folosit pentru a scormonii ascunzatorile pestilor de pe fundul marii. Tactica de vanatoare a fost aproape in intregime limitata la un grup mic de femele si de fiicele ale lor din cadrul populatiei Golfului Rechinului, doar un singur delfin mascul avand acest comportament. Provocarea pentru echipa de studiu a fost sa descopere daca folosirea buretelui a fost dobandita prin invatare sociala si astfel este o evidenta culturala sau este transmisa genetic. Analizele datelor au aratat in final ca acest comportament este unul de invatare. De ce puii delfin masculi invata arareori aceasta deprindere ramane un lucru neclar. O explicatie ar fi faptul ca masculii de delfin au tendinta de a forma legaturi puternice cu alti masculi si astfel de legaturi nu sunt potrivite cautarii hranei pe fundul marii, intrucat este o activitate solitara ce ia mult timp. Deoarece este dificil de studiat delfinii si balenele indeaproape in natura, unii biologi suspecteaza ca cetaceele pot rivaliza cimpanzeii cand vine vorba de cultura. Cercetatorul Hal Whitehead, expert in cetacee la Universitatea Dalhousie din Noua Scotie , Canada indica comportamentul delfinilor din Laguna, Brazilia. In acea zona delfinii isi coordoneaza eforturile lor de pescuit cu populatia umana locala. Turma de delfini aduna bancurile de pesti spre plaja apoi semnalizeaza pescarilor sa arunce plasele. Orice peste care scapa din plasa intra direct in gura lor. “Aceasta tehnica a fost transmisa pe cale culturala la ambele specii, oameni si delfini, incepand cu anul 1847” a spus Whitehead. Un alt exemplu sugerat de cultura in lumea cetaceelor este cel al balenelor ucigase, orcile care inhata foci de pe coastele Argentinei. Femele de orca au fost vazute sarind pe plaje cu puii lor chiar si atunci cand nu sunt foci pe plaja, o tactica de vanatoare extrem de periculoasa. Mamele isi ajuta puii sa revina in mare in cazul in care acestia intampina eforturi. “Acesta pare foarte mult ca un comportament de invatare” a completat Whitehead. In final cei doi oameni de stiinta au concluzionat: “Inca suntem in umbra primatologilor dar in urma studiilor sustinute pe termen lung credem ca vor descoperi multe comportamente sociale noi invatate la cetacee. Trebuie ca sa-si folosesca creierul lor mare la ceva”. Brotacus, 17 iunie 2005