Oamenii de știință au realizat un nou studiu care pare să explice originea limbajului uman: maimuțele și păsările ne-au învățat să vorbim. Cercetătorii consideră că limbajul uman este împărțin în două “straturi”: unul expresiv și unul lexical, integrate în mod unic – cel expresiv prezintă similarități cu cântecul păsărilor, în timp ce acela lexical seamănă cu limbajul unor specii de primate contemporane. Echipa de cercetători din Japonia care a realizat studiul consideră că, acum aproximativ 100.000 de ani, aceste două componente s-au îmbinat, dând naştere limbajului uman, în forma în care îl cunoaştem azi. Cu toate acestea, alţi specialişti în lingvistică îi contrazic total: sunt de părere că există o prăpastie între limbajul oamenilor şi cel al altor specii de animale; că limbajul uman, capabil să creeze o infinitate de înţelesuri noi, se deosebeşte radical de limbajul altor animale, ce ar avea un set finit de lucruri pe care le poate exprima. Autorii noului studiu consideră însă că, analizând mai profund această aparent infinită capacitate a limbajului uman modern de a produce noi sensuri, se regăsesc, de fapt, particularităţile „finite” ale limbajului altor animale, deci comunicarea umană e mult mai similară cu cea animală decât se credea. Aceștia sunt de părere că limbajul uman este structurat în două componente: unul „expresiv”, legat de structura variabilă a frazelor, şi unul lexical, în care se regăseşte conţinutul de bază al unei fraze. Cel două componente sunt într-o „stare finită” – ca şi la animale -, dar noutatea limbajului uman constă în modalitatea în care s-au îmbinat. „Infinitatea specifică limbajului uman se obţine prin combinarea unor unităţi de limbaj în stare finită”, declară cercetătorii japonezi. Ideea susținută de echipa de cercetătorii își găsește un fundament și în secolul al XIX-lea: Charles Darwin a explorat ideea că între limbajul uman şi cântecul păsărilor ar exista conexiuni. Surs: Science Daily