Maimutele paianjen nu sunt foarte raspandite pe glob. Se intalnesc numai in sudul Mexicului si in regiunile tropicale din America Centrala si de Sud. Exista unele dezbateri in lumea stiintifica privitor la numarul exact de specii de maimute paianjen: unii specialisti vor sa includa toate maimutele de acest gen intr-o singura specie in timp ce altii afirma ca ar exista cinci specii de acest gen. La maturitate, maimutele paianjen cantaresc intre 8 si 9 kilograme. maimuta paianjen maro foto: Herbert Kehrer/zefa/Corbis maimuta paianjen neagra foto: Tom Brakefield/CORBIS Maimutele paianjen pot fi considerate acrobatii din lumea primatelor. Spre deosebire de alte maimute, ele nu se deplaseaza cu ajutorul tuturor celor patru membre, ci mai degraba se balanseaza din creanga in creanga cu ajutorul bratelor si isi folosesc coada ca al cincilea membru. Maimutele paianjen traiesc in copaci, insa asta nu inseamna ca nu se deplaseaza si pe pamant. In general ele stau in cei mai inalti si mai mari copaci, de ramurile carora se balanseaza si de unde isi gasesc hrana. maimute paianjen lanoase, atarnand de ramurile copacilor foto: Kevin Schafer/CORBIS Maimutele paianjen au o structura sociala foarte deosebita, ca sa nu spunem ciudata. Ele traiesc in comunitati unite, compuse din 18-30 de exemplare. Ce este ciudat la ele, fata de alte specii de maimute, este ca nu pleaca in cautarea hranei ca grup unit, ci ''deleaga'' numai cateva maimute care apoi umbla prin padure in cautarea hranei. Toate maimutele din grupul respectiv se aduna apoi, mai tarziu, pentru a se juca, lupta sau ingriji reciproc; in timpul zilei insa, ele se impart in grupuri mici. Desi mananca mai multe tipuri de ierburi (cam 125 de specii diferite de plante), cand vine vorba de mancare, maimuta paianjen prefera numai fructele coapte. Si cum intr-o padure nu se prea gasesc fructe coapte din belsug intr-un singur loc, maimutele parcurg distante relativ mari in cautarea lor – masculii calatoresc pe o distanta de cel putin 300 de hectare, pe cand femelele pe numai 200. Aceasta este regula generala, masculii parcurg distante mai mari decat femelele si in general ei petrec mai mult timp ca sa se ingrijeasca intre ei – asta si ca o metoda de a intra in gratiile masculilor aflati pe o scara ierarhica mai ridicata. Atunci cand cauta hrana, maimuta care vede un copac incarcat cu fructe scoate un tipat puternic pentru a-i anunta si pe ceilalti, care vin in scurt timp. La fel ca in cazul copiilor, puii de maimuta paianjen sunt dependenti de ingrijirea mamelor lor pentru mult timp. Adultii, chiar daca sunt sefii grupului, sunt foarte toleranti fata de pui, care au un trup fragil si plapand pana pe la varsta de un an. Ei sunt purtati de mama pana la doi ani, insa continua sa se tina dupa ea si sa depinda de ea pana pe la 3 ani si jumatate. Lavinia Rorich 1 august 2007 Zooland.ro