Liliecii alcatuiesc ordinul Chiroptera (de la kheir, �mana� si pteron, �aripa�) si sunt singurele mamifere capabile de zbor sustinut. Sunt împartiti în doua subordine: Megachiroptera (liliecii mari sau mega liliecii), care contine cele 170 specii de lilieci de fructe din familia Pteropodidae, si Microchiroptera (liliecii mici sau micro liliecii), care cuprinde restul liliecilor, aproximativ 800 specii in 18 familii. Liliecii se gasesc peste tot în lume în afara de zona arctica, Antarctica si cateva insule izolate din ocean. Toti liliecii mari si unele familii de lilieci mici traiesc numai în emisfera estica, alti lilieci mici � in cea vestica si foarte putine familii au raspandire globala. Membrii a 4 familii, toti facand parte din ordinul Microchiroptera, traiesc în regiuni temperate, si numarul speciilor scade pe masura ce zona respectiva este mai aproape de poli. Numai membrii a 2 familii ajung in regiunile subarctice dar si acestea numai vara. Megaliliecii cuprind cei mai mari lilieci cunoscuti ca �vulpile zburatoare� din Africa, India si Australo-Malaiezia, numiti asa din cauza boturilor lungi, asemanatoare cu ale vulpilor. Sunt cunoscuti si ca �liliecii de fructe � datorita hranei bazate pe fructe. Au ochi mari si urechi mici spre deosebire de cei care mananca insecte care au capetele mai plate si excrescente complexe în jurul narilor si gurii. Cel magi mare liliac este Pteropus (anvergura aripilor de 1,7m si lungimea de 45 cm), care traieste în sudul Asiei, în Java. Desi multe specii de megalilieci sunt mai mici dect cei mai mari microlilieci, împartirea în ordine se face pe baza formei dintilor si a diferentelor de schelet. Cel mai mic liliac, Craseonycteris thonglongyai (�liliacul cu nas de porc�), are 2,9 – 3,3 cm lungime, anvergura aripilor de 15 cm si greutatea de 2 g. Diferentele dintre cele doua subordine sunt de fapt suficiente ca sa sugereze ca au origini evolutionare diferite, cei din ordinul Megachiroptera fiind aparuti mult mai recent decat ceilalti. Aripile liliecilor sunt facute din doua membrane de piele intre care se afla tesuturi elastice si muschi , întinse între cele 4 degete foarte lungi ale fiecarei maini si membrele posterioare. Degetul mare este liber si are o gheara, care este folosita în special pentru miscare si pentru a manevra hrana. Liliecii isi folosesc picioarele cu 5 degete cu gheare în special pentru a se atarna de peretii pesterilor. Multi le folosesc ca sa se miste în jurul culcusului si chiar sa fugareasca prada pe pamant. Liliecii vampiri au picioare puternice si degete lungi, care le permit sa fuga si sa sara repede pe pamant.