Considerat a fi o subspecie a leopardului patat (Neofelis nebulosa) in trecut, leopardul de Borneo a fost recent recunoscut ca facand parte dintr-o specie distincta. La inceputul anului 2007, filiala indoneziana a France Presse a anuntat descoperirea speciei Neofelis diardi, o echipa mixta de cercetatori americani si nepalezi aratand, pe baza testelor genetice, ca intre leopardul patat si pantera nebuloasa, care traieste in copacii din Asia de sud est, exista aproximativ 40 de diferente. Este un animal de dimensiuni medii (greutatea: 16 – 23 kg; lungimea corpului: 61 – 106 cm), care traieste in Borneo, Sumatra, Insulele Batu si Arhipelagul Malay. La fel ca majoritatea leoparzilor patati, si Neofelis diardi prezinta abilitati impresionante de a se catara in copaci – alearga cu capul plecat, printre trunchiurile copacilor si sa se prinde brusc de crengile acestora, apoi se catara cu capul in jos, folosindu-se de membrele posterioare si echilibrandu-se cu ajutorul cozii. Aceasta abilitate ii permite sa-si procure cu usurinta hrana (bolta copacilor folosindu-i ca loc ideal de panda), dar, in principal, leopardul de Borneo se foloseste de ramurile copacilor pentru a se odihni. Interesant este ca aceasta specie petrece mai putin timp printre crengile copacilor in regiunile in care tigrii si leoparzii sunt absenti. Initial s-a crezut ca lungii canini cu care leopardul de Borneo este inzestrat erau folositi pentru a vana mamifere erbivore (copitate), insa studiile recenta au aratat ca aceasta specie se hraneste cu o varietate de animale terestre si arboricole, printre care: maimute cu trompa, maimute gri, pui de caprior sambar, porci barbosi, zibete (mamifer carnivor asemanator pisicii, care traieste in Africa), porci spinosi etc. Prada este urmarita atata de la sol, cat si din copaci. Neofelis diardi prefera sa traiasca singur, cu exceptia perioadei de imperechere sau a celei in care isi creste puii. Informatiile referitoare la reproducerea acestei specii provin de la indivizii aflati in captivitate, insa acestea au un caracter general, nefiind relevante pentru cunosterea adevaratului comportament – cel din salbaticie. Animalul poate fi recunoscut dupa blana sa, colorata in nuante inchise de gri sau cenusiu-galbena, brazdata de marcaje asemanatoare unor nori. Aceste pete, de la care ii provine si numele, includ elipse partial ascutite, cu interiorul colorat in nuante mai inchise decat culoarea fundalului, pe care sunt proiectate in interiorul petelor. Membrele si abdomenul sunt brazdate de marcaje ovale negre, iar partea posterioara a gatului este izbitor marcata de doua dungi negre. Coada goasa este foarte lunga, avand, de regula, aceeasi lungime cu cea a corpului si este brazdata de inele negre. Adaptat perfect la conditiile de trai din padure, leopardul patat de Borneo are picioarele scurte si labele late, ceea ce il trasforma intr-un excelent catarator si il ajuta sa se strecoare printre crengile dese ale copacilor. Trasatura sa distinctiva este aceea ca, raportat la dimensiunile intregului corp, aceasta specie de leopard are cei mai lungi si cei mai ascutiti canini dintre toate pisicile, depasindu-i pe cei ai exemplarelor din specia Neofelis nebulosa. Desi este cel mai nou membru catalogat in subfamilia pisicilor mari, studiul ADN-ului acestei specii a relevant faptul ca leopardul patat de Borneo este, de fapt, cea mai primitiva specie de felina care traieste in zilele noastre. Corina DovincaZooLand.ro