Istoria rasei Saint-Bernard

In urma cu cateva secole, calugarii au infiintat Ospiciul Saint Bernard. Acesti calugari veneau de la o manastire din Alpii Suedezi, situata in pasul Saint Bernard. Acest pas reprezinta o ruta intre Elvetia si Italia. In anul 43 d. Hr., imparatul Claudius a extins acest pas, numit, la acel timp, Summus Poenius.

Astfel, trasurile puteau fi conduse prin pasajul modificat, considerat astazi a fi un drum regal. Garnizoanele romane erau responsabile pentru siguranta calatorilor. Un templu mic, in onoarea zeului Jupiter, a fost construit in cel mai inalt punct al pasului si un mic conac a fost adaugat la acest templu, pentru a-i gazdui pe calatorii obositi.

Pasul acesta era cea mai importanta cale de trecere prin Alpi si oferea cea mai scurta modalitate de a ajunge in provincia care fusese recent cucerita, Britania. Dupa atacul teutonilor, pasul si-a pierdut rapid semnificatia si a fost folosit mai rar in secolele ce au urmat. Drumul regal pe care, candva, calatorii traversau Alpii, a devenit un loc dezolant. In secolul XVI, pasului si manastirii le-au fost date numele Saint Bernard. Primul caine a fost tinut pe langa ospiciu si manastire undeva intre 1660 si 1670. Scopul lor initial a fost acela de caini de paza. Caini de statura mare au fost adusi la acest ospiciu pentru a trai acolo si a-i ajuta pe calugari in incercarea lor de a-i ajuta pe calatorii rataciti. Cainilor acestia li s-a dat numele de Saint Bernard.

Saint Bernard a devenit o rasa de caini renumiti pentru faptul ca ajutau la gasirea si recuperarea calatorilot inzapeziti in Alpii Elvetieni. Oamenii au emis foarte multe ipoteze referitoare la originile acestor caini. Unii cred ca rasa isi are originile in rasa Matiff Tibetan, in timp ce altii cred ca descinde din Mastifful Roman sau din Molossus. In 1290, Marco Polo descria acesti caini ca fiind "mari cat un magar". Se mai spune ca acesti caini provin din rasa Tibetan Highland si si-au gasit drumul prin Nepal si India. De acolo, au calatorit prin culturile babiloniana si asiriana. Se mai spune ca Alexandru cel Mare a introdus rasa Mastiff Tibetan in Grecia.

Clubul Canisei Americane a recunoscut rasa Saint Bernard ca fiind cea mai mare rasa de caini existenta. In general, un astfel de caine cantareste intre 63 si 77 kg; nu este anormal sa intalnim nici caini din aceasta rasa care cantaresc 90 de kilograme. Masculii ar trebui sa aiba cel putin 70 cm inaltime la nivelul umerilor, iar femelele 64 cm. Cainii din rasa Saint Bernard au doua tipuri de blana. Exista un tip cu parul scurt si unul cu parul lung, iar culorile lor sunt rosu si alb sau pestrit cu alb.

De-a lungul anilor, artisti au venit la manastire pentru a picta faimosii caini. In jurul anului 1690, Salvatore Rosa a sosit la manastire pentru a picta doua exemplare de Saint Bernard. Unul dintre ei era Barry, un mascul de Saint Bernard care a devenit faimos in inreaga lume. Pictura lui Barry atarna pe un perete in ospiciu si astazi.

Cainii acesti au un ascutit simt al mirosului si pot gasi un om chiar daca este adanc ingropat in zapada. Calugarii i-au antrenat pentru a salva calatorii pierduti in Alpi, in acesti munti fiind foarte multa zapada, gheata si blocuri de zapada ce pot oricand sa se surpe de pe versanti. Cand cainele gasea o persoana, se intindeau pe aceasta pentru a o incalzi si o lingeau pe fata pentru a o trezi. Apoi latrau cu putere pentru a fi auziti de calugari, care soseau cu o targa si paturi calde. Persoana era apoi dusa la manastire, unde i se dadea ceai cald si hrana. Cainii nu poarte, in realitate, un butoias cu congnac la gat, dar unii inca mai cred ca il purtau in urma cu mult timp.

Povestea lui Barry

Este poveste unui baietel care zacea pe o punte de gheata, in timp ce zapada cadea peste el, acoperindu-i trupul, si a unui caine. Nici un om nu a fost capabil sa se urce pe acea punte de gheata, cu exceptia unui Saint Bernard care a reusit sa se tarasca usor pana la baietelul ranit. Acel caine se numea Barry. Cand a ajuns la baiat, s-a asezat cu trupul pe trupul acestuia si l-a lins pe fata. Baiatul s-a trezit si si-a incolacit bratele in jurul gatului puternic al lui Barry. Cainele l-a purtat cu grija pana jos, aducand copilul in siguranta.

Cainele Barry a salvat vietile multor persoane pierdute in Alpii inzapeziti. El a trait intre 1800 si 1814 si este recunoscut pentru numeroasele recuperari facute (peste 40).