Nu se indoieste nimeni ca delfinii nu ar fi inteligenti, insa mare intrebare care apare este: cat sunt ei de inteligenti? Contorizarea inteligentei este dificil de realizat de la un individ la altul din aceeasi specie (de la om la om), daramite de la specie la alta. Noi incercam sa definim inteligenta delfinilor raportandu-ne la parametrii inteligentei noastre. Chiar si urmand tiparul inteligentei umane, delfinii s-au dovedit a fi extrem de destepti. Dupa om, delfinul este a doua fiinta de pe planeta la capitolul “puterea mintii”. In general, o dimensiune a creierului mare importa si o inteligenta mai ascutita. Coeficientul de encefalizare este definit ca fiind raportul dintre masa creierului si masa corporala totala. Delfinii detin un scor foarte bun aici (5,6), fiind pe locul doi dupa om, care are 7,4. Delfinii au depasit in acest fel primatele evoluate, considerate pana nu demult, cele mai inteligente mamifere: gorilele au un coeficient de 1,76, iar cimpanzeii de 2,68. Delfinii poseda un creier similar celui uman, cu unele arii chiar mai incretite decat la noi. O mare parte din creierul delfinilor este destinata ecolocatiei si comunicarii auditive, capitol la care ei exceleaza. Cercetarile sugereaza faptul ca delfinii prezinta constienta de sine, un semn al gandirii avansate si abtracte. Constienta de sine mai este intalnita doar la om si la primatele evoluate. La baza acestei afirmatii sta un test de recunoastere in oglinda. Intr-un bazin a fost amplasata o oglinda, in timp ce cei doi locatari au fost marcati cu cerneala astfel incat sa poata fi indentificati. S-a observat ca delfinii petreceau mai mult la oglinda atunci cand au fost pictati decat inainte, admirandu-si tatuajele. Ba mai mult fiecare delfin era constient de care reflexie a o glinzii ii apartine. Un centru de studiere a mamiferelor marine din Mississippi si-a dresat delfinii sa ii pastreze bazinul curat si sa colecteze orice gunoi de la suprafata apei, in schimbul unui peste gustos. Kelly, unul dintre delfinii, a dus aceasta sarcina mai departe, elaborand-o. De fiecare data cand gasea o hartie sau un rest, il prelua si il ascundea pe fundul piscinei sub o piatra. In momentul in care trecea un ingrijitor pe acolo, aducea gunoiul la suprafata si isi primea recompensa. Mai mult, Kelly a invatat ca nu conteaza marimea hartiei pentru a primi premiul, astfel incat o rupea in bucatele mai mici, pentru a castiga si mai multi pesti. Atunci cand un pescarus s-a abatut deasupra bazinului ei, Kelly l-a prins si l-a oferit ingrijitorilor. Fiind o captura mare, acestia i-au dat mai multi pesti. Fapt ce i-a dat delfinului o noua idee. In loc sa manace ultimul peste, Kelly il lasa la suprafata apei drept momeala pentru pescarusi. In acest fel, a castigat mai multi pesti. In curand si-a invatat si fiul si pe ceilalti delfini din bazin sa faca la fel. Abilitatea delfinilor de a inventa un nou comportament a fost pusa la incercare intr-un test in care delfinii erau recompensati de fiecare data cand executau o miscare noua. A fost nevoie de doar cateva incercari pentru ca delfinii sa realizeze ce au de facut. Acelasi test a fost realizat si pe oameni, timpul necesar intelegerii scopului fiind cam acelasi. Delfinii invata repede si nu se zgarcesc in a-si impartasi cunostintele cu alti semeni de-ai lor. Puii traiesc cu mamele lor cativa ani, timp in care acumuleaza multe din exeprienta mai vasta a mamei. La un delfinariu, o persoana statea in fata geamului si pufaia dintr-o tigara, in timp ce un pui de delfin il privea din partea cealalta. Imediat puiul a fugit la mama lui, s-a intors si a eliminat o gura de lapte, provocand un efect similar celui dispersarii fumului de tigara. Delfinii folosesc si unelte pentru a si usura vanatoarea. Unii delfinii folosesc drept pavaza o specie de burete de pe fundul oceanului atunci cand ataca o specie de peste tepos. S-a observat un delfin care dornic sa scoata un peste dintr-o crevasa s-a folosit de un fel de sulita pentru a-l ucide si a-l scoate mai usor. In campul inteligentei delfinilor, cercetatorii mai au mult de muncit si de descoperit. Cert este ca nu suntem singurele fiinte de pe planeta care gandesc si isi folosesc materia cenusie pentru a-se descurca in mediul in care traiesc. Sursa foto Nicolae HaseganZooLand.ro