Vederea unei pisici cu un membru amputat stârnește sentimente de milă și dezolare, mai ales pentru stăpâni. Chiar dacă inițial trec printr-o perioadă mai dificilă, cu dureri postoperatorii și șocul psihic al pierderii piciorului, majoritatea pisicilor cu amputație își revin miraculos și își continuă viața aproape la fel ca înainte. Pentru ele, nefericitul eveniment nu are un impact atât de catastrofal pe cât ne imaginam noi. Pisicile își folosesc membrele la mers, iar atunci când un picior se pierde rămân alte trei care reușesc să preia sarcina celui lipsă. În funcție de vârstă, greutate și tipul de traumă ce a dus la amputare, pisicile își revin mai rapid sau mai greu. Cu adevărat important este suportul moral și fizic al stăpânului, care mai mult ca oricând trebuie să fie alături de pisica iubită. Motive pentru amputare Traumatismele și fracturile provocate de tot felul de accidente sau atacuri sunt principala cauza pentru care se ajunge la amputare. Osul este atât de fragmentat încât este imposibilă sudarea lui. De asemenea, atunci când nervii, vascularizația și mușchii sunt grav lezați, rana s-a necrozat, iar vindecarea este improbabilă și anevoioasă este necesară amputarea. Frecvente cauze ale amputării sunt și tumorile sau afecțiunile osoase. Pentru a salva viața pisicii trebuie să se recurgă la aceasta măsură extremă. Cum decurge intervenția? După ce medicul veterinar evaluează cazul și ajunge la concluzia că amputarea membrului este cea mai viabilă variantă, pisica va fi anesteziată total și toate țesuturile afectate vor fi îndepărtate. Se vor aplica cusături, iar pacientul este ținut sub observație până se trezește din anestezie. În clinicile moderne, pisicile cu amputării sunt ținute internate câteva zile. În următoarele zile după intervenție, pisica va primi injecții cu antibiotice și analgezice. Ca după orice operație, durerile în locul lezat sunt inerente. Ațele neresorbabile se scot după 10-14 zile. Dacă pisica linge sau mușcă locul cusăturii, i se va atașa un guler elisabetan. Stăpânul are datoria să monitorizeze zilnic locul, dacă rana se inflamează, se înroșește sau supurează abundent trebuie cerut ajutorul medicului veterinar. Recuperarea și îngrijirea pisicii Pisoii și pisicile tinere se recuperează mai repede decât cele adulte care simt mai acut absența unui membru. De obicei, puii încep să se deplaseze la 10-12 ore după intervenție, pisicile mari după 24-48 de ore. Rearanjarea greutății corporale pe doar 3 puncte de sprijin reprezintă un proces involuntar de care se ocupă creierul, iar restabilirea echilibrului corect poate dura săptămâni întregi. Pisicile adulte s-ar putea să intre într-o stare de depresie postoperatorie, atunci când vor conștientiza că nu mai pot face lejer lucrurile cu care erau obișnuite: urcat pe canapea sau pe pervazul ferestrei, folosit litiera, alergat, joaca etc. Stăpânul trebuie să le încurajeze și să le ajute de fiecare data când nu reușesc singure să își ducă la finalizare acțiunea. Pe de altă parte, va fi nevoie să păstreze și o oarecare distanță, să îi permită pisici să rezolve singură anumite dileme și să învețe să se descurce singură. În primele zile, pisica ar trebui ținută într-o singură încăpere, unde să aibă acces facil la apă, hrană și litiera cu nisip. De preferat o cameră cu puțin mobilier și mult spațiu liber, astfel încât pisica să nu se trântească de obiecte atunci când își pierde echilibrul. Unele pisici retrăiesc mental trauma și durerea din timpul accidentului și se trezesc brusc mieunând sau sărind din culcuș. Mângâiați pisica, vorbiți-i cald și calmați-o. Optați pentru o litiera mai joasă, dacă cea existentă presupune un efort deosebit pentru pisica să intre în ea. Îndepărtați capacul și ușița litierelor acoperite. Eventual, instalați o rampă la urcarea în litieră. Din cauza stresului sau frustrării, multe pisici găsesc alinare în mâncare. Evident, consumul unei mâncării de calitate ajută semnificativ la recuperarea fizică. Însă, pisicile cu trei picioare trebuie să își păstreze o greutate normală pentru a nu pune prea multă presiune pe membrul rămas singur să sprijine partea din față, respectiv din spate. Obezitate trebuie evitată cu orice preț. Dacă pisica tinde să ceară sau să caute mâncarea prea des, distrageți-i atenția cu joaca sau mângâieri. La început, luați în calcul rearanjarea mobilierului în camera în care stă pisica, pentru a-i înlesni accesul la locurile preferate de ea (pervaz, culcușul de pe canapea etc). Apoi în viitor când va deveni complet funcțională și în 3 membre, puteți să reveniți la configurația actuală. Unii stăpâni montează rampe sau trepte pentru ca pisica să poată urca mai ușor pe pat sau alte locuri pe care le adoră. Inițial, pisicile cu 3 picioare pot avea dificultăți în a folosi litiera sau a se curăța singure. Nu renunțați la periat, iar zonele inaccesibile ei pentru lins le puteți curăța cu un șervețel umed. Până rana se vindecă și se acoperă cu păr, evitați să îi atingeți ciotul. De multe ori el rămâne sensibil pentru o anumită perioada de timp. După ce crește părul nu se va mai vedea niciun semn al operației suferite de pisică, iar deja în acest moment vă veți fi obișnuit deja cu imaginea ei în 3 picioare. După 6 luni de la intervenție, pisica își va fi intrat în ritmul firesc al vieții ei, iar voi vă veți bucura din nou de compania ei.