Curiozitatea oamenilor de stiinta a fost starnita de cuibul acvatic ai ghindrinului (Gasterosteus aculeautus), pestisor de 7-9 cm lungime, care traieste si la noi in lacurile litorale. Ghindrinul are un corp turit lateral, terminat cu o coada desfacuta ca un evantai si trei radii spinoase situate inaintea inotatoarei dorsale. Spinii raman alipiti de corp in stare de repaus, dar se zbarlesc cand pestele se gaseste in primejdie, dandu-i o infatisare razboinica. De altfel, micul peste este o faptura foarte irascibila. Cand nu este deranjat, este de culoare argintie, iar cand i se strica tihna devine rosu ca racul, apoi paleste si iar se raceste. Spectacolul devine si mai interesant cand doi ghindirini masculi sunt introdusi intr-un acvariu. Dar, titlul de glorie al acestor pestisori este cuibul de impletituri, cuib de care se ocupa masculul. Dupa ce stabileste locul, acesta incape sa care cu gura fragmente de iarba sau ata de mare, alge si orice material vegetal cazut pe fundul apei si il impleteste cu grija. Apoi, frecandu-si capul de impletitura, secreta un mucus care lipeste urezeala si o face sa adere de namolul de pe fund. Pestele fixeaza constructia cu pietricele asezate pe covorul vegetal, asa cum punem noi un presse-papier peste foile de hartie. Dupa ce cuibul etse bine ancorat, cu botul si cu coada el trage namol peste scheletul de alge si ierburi, avand grija sa nu se strice simetria incaperii sferice din interior. Aceasta o captuseste cu algele celel mai subtiri si cu namolul cel mai fin. Rotunjirea si nivelarea se face prin miscari de rotire ale pestelui in jurul propriei axe, manevra care permite ghimpilor de pe spinare sa actioneza ca dinti de pieptene ce tesala si netezesc materialele ierboase din interior. La final, cuibul apare ca un bulgare de marimea unui pumn, cu o deschidere circulara mai mare in fata si cu una mai mica si neregulata in partea opusa. In micul tarc, ghindinul-tata care preia oficiile de educatie ale femelei, total lipsita de simt matern, apara cu strasnicie icrele fecundate si le oxigeneaza prin batai iuti de coada. Dupa aparitia mormolocilor, demonteaza acoperisul pentru a spori afluxul de apa saturata de oxigen si lumina si pazeste puii sa nu iasa din cuib.