Haideţi să fim sinceri: cu toţii ne-am dorit să avem propriul nostru câine, atunci când eram mici! Unii dintre noi chiar i-au scris Moşului pentru asta. Dar numai aceia convingători şi responsabili dintre noi au reuşit să îşi convingă părinţii să le dăruiască unul. Privind la imaginile de mai jos, ne dăm însă seama că părinţii nu ar trebui să refuze niciodată rugămintea copiilor de a adopta un animăluţ. Trebuie doar să se asigure că micuţii sunt îndeajuns de responsabili, încât să nu îl neglijeze pe patruped şi apoi să dea fuga la adăpostul de animale! Pentru că, de altfel, credeţi-ne: tocmai adulţii vor fi cei fascinaţi de prezenţa căţeluşului; tocmai ei, cei care susţineau sus şi tare că „nu vreau să aud de câine în casă”! Priviţi la aceste imagini haioase cu taţi care s-au îndrăgostit de-a dreptul de câinii copiilor lor: Tata spunea că nu îşi doreşte câine… Tata spunea că patrupedul nu are ce căuta pe canapea… Tata se tot plângea că ne-am hotărât să ne luăm câine. Aşa i-am găsit dormind. Tata mi-a spus că nu vrea să audă de iPad şi de câine în casă. Tata mi-a spus că niciodată nu şi-a dorit câine. Iar câteodată îl găsesc aşa. Tata nu vrea să recunoască faptul că îşi iubeşte câinele din toată inima. Dar acum, după ce i-am găsit această fotografie, nici nu mai trebuie. Tata susţinea cu înverşunare că nu vrea să ne luăm câine. Dar cred că între timp s-a răzgândit. Tata, care nu vrea sub nicio formă să “aibă de-a face cu câinele”. Prima dată a spus: “nu vreau un câine!” A doua oară a zis: “nu mai avem nevoie de altul”. Da, tată, înţeleg…! "Dacă îl iei, tu să ai grijă de el! Nu am chef să mă muşte de picioare!” – Da, tată, bine. „Mie nu îmi plac câinii!” Sursa: Brightside