Iguanodonii s-au dezvoltat in perioada jurasica. Au fost animale foarte mari, erbivore, oase si picioare mari si puternice, care aveau la capat copite. Deplasarea se realiza foarte lent si isi petreceau timpul mai mult in toate cele patru labe pascand iarba de jos. Doar rar se ridicau in membrele posterioare pentru a ajunge la frunzele copacilor mai inalti. Iguanodon a fost al doilea dinozaur descoperit de Gideon Mantel in Anglia in anul 1809. Acesta l-a denumit asa pentru ca a observat ca dintii acestuia semanau cu ai soparlelor din zilele noaste. Iguanodon cantarea 5 tone si masura aproximativ 5 metri. Capul lunguiet se termina cu un cioc care nu avea dinti, folosindu-i la ruperea hranei, iar rumegarea acesteea se realiza cu ajutorul dintilor situati in maxilare in partea posterioara cavitatii bucale. Fiecare dintre membrele mai scurte avea cinci degete care se departau in momentul in care animalele se sprijineau pe ele in timpul mersului. Degetul mare era inlocuit cu o gheara incovoiata spre palma, folosita probabil pentru infascarea hranei. Dovezile arata ca iguanodonii se deplasau in cete. Un iguanodon mai neobisnuit era reprezentat de Ouranosaurus, care avea spatele de la umeri pana la jumatatea cozii acoperit cu solzi ososi, doua creste osoase pe cap si un bot plat. Creste asemanatoare au fost intalnite si la o alta specie de iguanodon, numita Muttaburrasaurus. Acesta este unul dintre foarte putinii dinozauri ale caror urme au fost gasite in Australia.