Familia Simiidae, a maimutelor propriu-zize sau a maimutelor om, denumite si Pongidae, cuprinde patru forme de maimute antropomorfe: gibonul, urangutanul, cimpanzeul si gorila. Toate aceste specii au in comun asemanarea cu omul in privinta proportiilor corpului, a dezvoltarii speciale a creierului si a catorva amanunte legate de structura craniului, a scheletului si a dentitiei. Se remarca, de asemenea, aceeasi evolutie embrionara, acelasi mod de hranire a fatului, reactii asemanatoare ale sangelui, procese similare in fiziologia cerebrala. Antropoidele sunt perfect adaptate pentru viata arboricola. Marimea si greutatea corpului, insa, le impiedica sa alerge pe cele patru labe de-a lungul ramurilor, astfel ca, pentru a inainta, maimutele se salta de la o ramura la alta, sprijinindu-se pe picioare si apucandu-se cu bratele de ramura de deasupra lor. Acest mod de deplasare (brahiatie) a dus la alungirea bratelor, la formarea unei musculaturi puternice si la micsorarea degetului mare. La giboni, denumite si maimute cu brate lungi (Hylobates si Symphalangus), alungirea membrelor anterioare a ajuns la cea mai mare dezvoltare, atingand proportii neobisnuite in raport cu membrele posterioare. Un gibon care sta perfect vertical poate atinge solul cu bratele. In mersul biped, gibonii sunt mult mai indemanatici decat celelalte antropoide, putand sa parcurga o distanta mai mare pe sol si sa alerge cu o viteza remarcabila. Pentru a face acest lucru fara sa se impiedice de propriile brate, gibonii si le tin deasupra capului. In general, prefera sa-si petreaca cea mai mare parte a timpului printre copaci, fiind niste acrobati desavarsiti: se salta, se agata, sar la distante mari si isi pot schimba directia miscarii chiar in timpul saltului in aer. Desi sunt cele mai mici maimute din randul atropoidelor, ajungand la un maximum de 1 m. inaltime, gibonii sunt animale impunatoare. Au capul mic si oval, fata lipsita de pungile obrajilor, este verticala si asemanatoare cu cea a omului. Cosul pieptului este bombat, iar sira spinarii nu are forma de S ca la om sau la celelalte antropoide. Corpul le este acoperit cu blana moale, matasoasa. Se hranesc cu fructe, frunze, insecte, paianjeni si oua. Vocea lor este deosebit de patrunzatoare. In fiecare dimineata, in padurile din sud-estul Asiei, rasuna duetele muzicale ale perechilor de giboni. Punctul culminant il constituie un fel de lamentatie a femelei, care se aude in padurea deasa, pe o distanta de aprox. 3 km. Strigatele sunt insotite de cele mai multe ori de demonstratii acrobatice, traduse in salturi de pana la 12 m. lungime. La momentul actual, gibonii sunt reprezentati de doua genuri: Hylobates si Symphalangus, raspandite prin numeroase specii in Asia, sudul Indiei si in insulele invecinate, precum si in insula Hainan. www.zooland.ro