Gaița (Garrulus glandarius) este un membru viu colorat din familia corvidelor. De obicei culoarea gaiței este maro-rozuliu, are coada neagră, gât și târtiță albicioase, iar aripile sunt albastre cu negru. Gaița are o mustață de culoare neagră de fiecare parte a pliscului, iar creasta este brăzdată cu negru. Exemplarele tinere au o culoare mai închisă decât adulții. Cel mai familiar sunet pe care îl scot gaițele este un strigăt folosit pentru a semnaliza un pericol. Distribuție și habitat Gaițele sunt întâlnite în întreaga Europă, nordul Africii și Asia, până în Siberia la est și munții Himalaya la sud. Acestea se înmulțesc în pădurile de conifere și de foioase și preferă pădurile de stejar. Comportament Maturitatea sexuală a gaițelor este atinsă la vârsta de 3 ani. Primăvara gaițele se adună în grupuri unde indivizii fără pereche își pot găsi partener. Cuibul va fi construit într-un copac spre sfârșitul lunii aprilie și va măsura aproximativ 30 de centimetri în diametru. Cuibul va fi construit din ramuri, rădăcini fine, iarbă și păr. Ritualul de curtare constă în etalarea aripilor și a cozii. După împerechere femela va depune între cinci și șapte ouă și timp de 16 zile acestea vor fi clocite cu rândul atât de femelă cât și de mascul. După eclozare puii sunt hrăniți de ambii părinți timp de aproximativ 20 de zile. După ce puii părăsesc cuibul aceștia rămân în legătură strânsă cu părinții care vor continua să-i hrănească și să-i îngrijească până toamna. Cea mai importantă componentă a dietei gaițelor este reprezentată de ghinde. Toamna, gaițele îngroapă ghindele pentru a le păstra pentru perioadele în care hrana este mai greu de procurat. Se crede că gaițele joacă un rol crucial în extinderea pădurilor de stejar. Toamna fiecare gaiță ascunde mii de ghinde. Acestea se mai hrănesc și cu grăunțe, nevertebrate, fructe de mesteacăn și castane în timpul iernii, primăvara se hrănesc și cu omizi, iar vara gaițele fură ouă. Gaițele atacă ciorile, bufnițele și ulii, jefuindu-i în timp ce acestea le imită strigătele care le semnalizează un pericol. Gaițele încurajează furnicile să se urce pe corpul acestora, iar acest lucru pare să le placă foarte mult, în plus le scapă și de paraziți. Gaițele sunt în principal păsări arboricole, dar acestea se hrănesc și la nivelul solului. În mare parte sunt sedentare cu excepția situației în care cultura de ghinde este compromisă, iar acestea trebuie să migreze către alte zone pentru a căuta hrană. La fel ca alte corvide, gaițele au comportament social complex. Dominanța între gaițe nu este întotdeauna determinată de putere, iar ierarhiile nu sunt stabile. De obicei masculii domină femelele, dar în anumite circumstanțe, cum ar fi atunci când masculul năpârlește sau perechea lui este persistentă, atunci poate domina femela. Pot exista și lupte pentru a stabili dominanța, în care păsările se prind și se trag de pene, dar există și mijloace pașnice. În stabilirea dominanței fără apel la violență rezultatul pare a fi bazat pe factori psihologici care nu sunt pe deplin înțeleși. Gaițele se folosesc de o varietate de etalări vizuale pentru a comunica. Aceste etalări implică schimbarea poziției corpului, ridicarea penelor pe anumite părți ale corpului și diferite mișcări. Etalările sunt cu siguranță mai colorate pentru păsări decât pentru un observator uman pentru că penele gaițelor reflectă lumina ultravioletă, pentru noi invizibilă. În unele situații să folosesc și vocalizări fie pentru a-și exprima prietenia, fie pentru a atrage atenția asupra unui pericol. Gaițele pot să imite cu ușurință diverse sunete pe care acestea le aud. Sunetele imitate pot fi plânset de copil, cântecele altor păsări, mașinile de tuns iarba sau chiar strigătele de semnalizare a pericolului pentru alte păsări. Se presupune că gaițele repetă sunetele în concordanță cu starea lor emoțională din momentul în care le-au auzit. Prădători Gaițele sunt prădate de multe animale cum ar fi pisici, păsări de pradă și prădători tereștrii mici. Ouăle și puii sunt prădate de jderi și pisici, iar adulții sunt prădați în special de păsări de pradă. Conservare Grație arealului de distribuție vast, la ora actuală gaițele nu sunt amenințate cu dispariția, se estimează că cel puțin 1 milion de exemplare trăiesc în lume. Foto: hepta.ro