Găinușa de baltă este o pasăre foarte des întâlnită în România, ce face parte din familia lișițelor (Rallidae). În țara noastră poposește primăvara, pe la mijlocul lunii martie și pleacă în migrație toamna, după jumătatea lunii septembrie. Este ocrotită prin lege, deși nu se află amenințată cu dispariția. Nu prezintă interes pentru vânători și nici nu produce vreo daună activităților umane. Distribuție și habitat Gallinula chloropus posedă un areal de distribuție foarte vast la nivel mondial, fiind una dintre cele mai răspândite specii de păsări acvatice. În afară de Antarctica, Australia și Oceania, găinușa de baltă se găsește oriunde există habitate propice ei. Colonizează aproape orice mediu umed aflat în apropierea râurilor și fluviilor, zonele de deltă, lunci, bălti, șanțuri, mlaștini, câmpii inundate, iazuri, canale și chiar parcurile orașelor, cu condiția ca în apropiere să se afle stufăriș, tufișuri sau pâlcuri de copaci, unde să se adăpostească și să își construiască cuibul. În România, trăiește în efective importante în Delta Dunării și Lunca Dunării, dar poate fi întâlnită și în zonele de deal și câmpie acolo unde există bălti. Toamna migrează spre Asia de sud-vest sau Africa. Descriere Este o pasăre de mărime mică-medie, cu o lungime a corpului de 30-38 de cm și o anvergură a aripilor de 50-60 de cm. Cântărește puțin: între 200 și 500 de grame. Este ușor de recunoscut după ciocul și scutul frontal de culoare roșie. Vârful ciocului este galben. Scutul sau platoșa frontală este caracteristică familiei lișițelor și nu este altceva decât o continuare a ciocului înspre frunte, cu marginile laterale perfect paralele și linia superioară uniform arcuită. De la distanță pare a fi o simplă pasăre neagră cu cioc și frunte roșie, însă privită în detaliu, găinușa etalează un penaj plăcut ochiului: aripile și spatele sunt brun-măsliniu, iar restul corpului este îmbrăcat în gri-petrol. Caracteristice speciei sunt cele doua linii transversale albe situate imediat sub marginea aripilor. De asemenea, penele infracodale sunt albe, ușor de remarcat atunci când găinușa își ridică coada. Picioarele sunt galben-verzui cu o porțiune roșie deasupra genunchilor. Atipic unei păsări de apă, degetele nu sunt prevazute cu membrane interdigitale, în schimb sunt foarte lungi și îi permit păsării să calce pe vegetația acvatică. Coloana vertebrală este mobilă, ajutând-o să se strecoare grațios prin stufăriș. Dieta Găinușa de baltă este o pasăre omnivoră oportunistă. Consumă aproape orice îi iese în cale în timpul periplului ei pe marginea apelor, în stufăriș sau pe suprafața apei. Mănâncă plante acvatice și semințele acestora, crustacee, moluște, pești mici și icre, viermi de pământ, insecte și chiar ouăle altor păsări. Mai rar se scufundă în apă sau caută cu ciocul prin apă după vietăți acvatice sau plante situate pe fundul băltii. Comportament Această specie formează perechi pe viață și își petrec mai tot timpul alături sau în apropierea partenerului. Foarte rar pot fi văzute la un loc câteva zeci de exemplare, atunci când habitatul este restrâns sau sursele de hrană puține. Masculul își apără cu îndârjire cuibul și teritoriul din jurul acestuia atunci când o altă găinușă trece fraudulos granița. Sunt păsări foarte vocale și emit o serie de țipete și hâsâituri, care se aud bine din stufăriș. Când sunt speriate păsările preferă să se adâncească în stufăriș decât să zboare. Atunci când decolează aleargă rapid pe suprafața apei și se arunca în aer. Zborul este destul de greoi, cu picioarele atârnând sub corp și pe distanțe scurte. Cu toate acestea pe durata migrației, găinușele pot parcurge distanțe mari fără să obosească (la ele, plecarea este problematică, nu zborul în sine). Sunt vânate de mamifere acvatice sau păsări de pradă. Reproducere După cum aminteam, găinușele sunt monogame. Dimorfismul sexual lipsește, ambii parteneri etalând același penaj. Ritualul de curtare este simplu, masculul înoată tacticos spre femela, care stă aplecată cu ciocul în apă și cu coada ridicată, expunând penajul alb al cozii. Amândoi părinții participă la construirea cuibului, care este făcut din bețe și iarbă, are formă de castron și este amplasat în stufăriș (de regulă) sau pe insulele de vegetație plutitoare, dar pot cuibări și în copaci sau tufișuri, atunci când apa inunda uscatul. Pot ocupa și cuiburile altor păsări. În lunile aprilie-mai femela depune între 5 și 9 ouă, albicioase cu pete maronii. Ambii parteneri clocesc și hrănesc puii. După 3 săptămâni, puii ies din ouă și petrec primele 2 zile în cuib, apoi sunt apți să înoate alături de părinți. După 45-50 de zile au penajul complet format, însă coloritul lor este maroniu, ciocul la fel, iar platoșa frontală nu este pe deplin formată. La un an de zile ating maturitatea sexuală. Uneori părinții pot să mai depună un rând de ouă în același an. Găinușa de baltă nu este amenințată cu dispariția nicăieri în lume, însă pe alocuri are de suferit din cauza pierderii habitatului sau bolilor aviare. Foto: Hepta.ro