Cei care poarta haine de blana isi justifica optiunea vestimentara sustinand ca articolul lor este confectionat din blana de cultura provenita din ferme si nu din cea a animalelor salbatice, ucise fara mila sau chinuite in stransorile capcanelor. Insa animalele crescute in fermele de blana indura si mai multa suferinta, din momentul in care deschid ochii de nou-nascuti pana cand ii inchid pe vesnicie, cumva simtindu-se eliberate dintr-o viata aspra, lipsita de sens. Inainte de a cumpara o haina de blana naturala, aruncati o privire si un gand asupra originii ei, si poate incarcatura emotionala care insoteste haina va convinge sa renuntati la ea. Moda hainelor de blana naturala a revenit in ultimii ani, dupa ce prin anii `80 – `90 era cazuta la pamant. Implicit si fermele de blana s-au inmultit. Cererea tot mai mare si dorinta de imbogatire au determinat proprietarii acestor ferme sa faca tot mai multe compormisuri in ceea ce priveste conditiile de crestere. “Inca din preistorie, omul a purtat blanuri” ar putea spune multi. Insa de-a lungul istoriei odata cu domesticirea tot mai multor animale, au aparut alte materiale textile care sa il protejeze de conditiile de mediu. Cresterea animalelor exclusiv pentru blana a inceput tarziu in istorie, acum aproximativ 150 de ani, in America de Nord si de atunci s-a raspandit pe tot globul. Fermele de blana nu sunt altceva decat tortura legalizata si institutionalizata. In industria blanii, 80% din materia prima provine din ferme, restul de 20% venind de la animalele salbatice. Anual, aproximativ 100 de milioane de animale sunt ucise pentru recoltarea blanii lor. Dintre acestea, 50 -70 de milioane sunt nurci, 8- 10 milioane vulpi, plus chinchile, enoti, iepuri, dihori si chiar caini si pisici in China. In Europa exista in prezent in jur de 7000 de ferme de blana. UE este cel mai mare producator de blana din lume. Dintre tarile europene, Finlanda detine suprematia in productia de blanuri de vulpe, iar Olanda si Danemarca in cazul nutriilor. Insa in ultima perioada China vine vertiginos din urma, cu atat mai trist cu cat conditiile din fermele chineze sunt mult mai atroce decat cele din fermele europene (nici ele prea exceptionale). In cateva state de pe batranul continent, fermele de blana au fost interzise total sau descurajate. Marea Britanie, Austria si Croatia au interzis definitiv aceasta ramura a agriculturii, iar Bulgaria incepand din 2006 nu mai elibereaza autorizatii de functionare pentru astfel de afaceri si a inchis toate fermele deja existente. Alte state europene au facut demersuri in acest sens: Germania, Elvetia, Irlanda, Suedia, Olanda, Italia, Danemarca. Fie au interzis anumite specii pentru crestere in ferme, fie au inasprit atat de mult cerintele de acordare a licentelor de functionare, incat fermele s-au inchis de la sine. In jur de 10 ferme de blana exista si in Romania. Aici sunt crescute in conditii greu de imaginat chinchile, vulpi, nurci si dihori; aproximativ 16000 de animale fiind sacrificate anual. Animalele crescute in fermele de blana nu pot fi considerate animale domestice. Pentru un animal salbatic traiul intr-un spatiu limitat, unde sa nu isi poata satisface nevoile si instinctele de la natura, este o tortura. Inchise in custii mici, de sarma, fara un loc unde sa se adaposteasca, inghesuite si maltratate, animalele de blana dezvolta comportamente nevrotice, steretipice: dat din cap, plimbat obsesiv dintr-o parte si alta a custii (daca exista suficient spatiu), ranirea celorlalti colegi de cusca sau chiar automutilare (muscarea cozii, membrelor, anumitor portiuni de blana). Nurcile sunt animale carnivore, curioase si foarte energice in mediul natural. In salbaticie, le place sa inoata si sa exploreze teritorii vaste in fiecare zi. In ferme sunt tinute in custii sub-dimensionate (80x25x35) unde abia se pot misca. Nu au posibilitatea sa se catere si sa isi ascuta unghiile (comportament natural al lor), iar podeaua de sarma le raneste grav picioarele. Nu au la dispozitie niciun vas cu apa unde sa se sclade, iar eventualul acoperis de tabla le protejeaza doar de ploaie nu si de caldura puternica. Fara apa si toropite de canicula, multe nurci mor inainte de a ajunge un accesoriu pentru o dama snoaba. Nici viata vulpilor de crescatorie nu este mai usoara. Tinute in aceleasi conditii inumane, 20 de procente dintre vulpi mor prematur. Canibalismul este des intalnit la aceste animale, fiind indus de stresul provocat de conditiile aspre de gazduire. Vulpile nu au posiblitatea sa isi exerseze corpul sau sa sape, una dintre principalele sale placeri naturale. Animalele din ferme sunt tratate ca niste masinarii de facut blana si nu ca niste fiinte cu nevoi si simturi, ca sa nu mai vorbim de emotii si sentimente. Hrana pe care o primesc nu face decat sa astampare foamea, nicidecum sa provoace vreo satisfactie. Animalele carnivore precum vulpile si nurcile adora sa isi sfasie prada, placere pe care nu o simt niciodata animalele de ferma. Industria modei impune noi tendinte de blana. Astfel incat crescatorii se straduiesc sa obtina nuante ale blanii cat mai noi si atragatoare. Consangvinizarea este des intalnita in cresterea animalelor pentru blana. Aceasta manipulare genetica nu face altereze calitatile fizice si psihice ale animalelor. De exemplu nurca alba, obtinuta prin selectii genetice, isi pierde auzul la 30 de zile de la nastere din cauza unui defect genetic. Ajunse la 8 luni de viata animalele sunt ucise. Tehnicile de asomare imperfect reglementate de autoritati sunt crude. Cel mai adesea se foloseste gazarea cu dioxid de carbon, injectia letala sau electrocutarea anala. Animalele mici, cum sunt chinchilele, sunt omorate prin lovirea in cap cu un obiect contondent sau prin ruperea gatului. In jur de 80 de chinchile sunt necesare pentru confectionarea unei singure haine de blana. Filmari cu camera ascunsa ne arata cum in China animalele sunt jupuite de piele inca vii. Tot aici, caini si pisici sunt crescute pentru blana, in conditii imposibil de constientizat. Desi SUA si Europa au interzis importul de blanuri de caini si pisici, nu se stie niciodata ce se ascunde sub eticheta falsa a unei haine. Sta in puterea fiecaruia din noi sa punem capat acestei torturi. Animalele de blana sunt crescute exclusiv pentru satisfacerea unui moft, de dragul snobismului unora dintre semenii nostri. Blanurile ecologice sunt o varianta mai umana si mai putin costisitoare (procesul de productie al unei blani ecologice este de cateva zeci de ori mai ieftin). Nu avem nevoie de o blana naturala pentru a ne simti bine in pielea noastra. Sursa foto Nicolae Hasegan ZooLand.ro