Sentimentele de vinovăție împletite cu cele de regret și durere o mai încearcă și acum pe o cunoștință de-a mea ce, în urmă cu câteva luni, a trebuit să decidă dacă eutanasia este cea mai bună soluție pentru cățelul ei, grav accidentat de o mașină. Pentru ea, lucrurile s-au petrecut rapid, la fel cum s-a întâmplat și accidentul, iar cățelul era în floarea vârstei, deci niciodată nu a luat în calcul ce va face în aceste momente de cumpănă. La îndemnul medicului veterinar, deznodământul a fost trecerea în neființă a cățelului, printr-un somn lung și nedureros. Majoritatea animalelor de companie trec puntea spre raiul rezervat lor, liniștite, în somn, independent de dorința noastră. Există animale care, atunci când simt că li se apropie sfârșitul, se fac nevăzute și merg să moară liniștite departe de ochii îndurerați ai stăpânului. Dar există și situațiile nedorite în care stăpânul trebuie să hotărască dacă pentru animal, moartea este o variantă mai ușoară decât viața grea și chinuitoare ce îl așteaptă de acum încolo. Când trebuie să luăm decizia capitală suntem încercați de o paletă vastă de simțăminte de vinovăție, furie (că am ajuns în această situație), neputință și, evident, suferință. Considerăm că îi datorăm animalului iubit, alături de care am petrecut mulți ani frumoși, să îl ținem în viață cu orice costuri morale sau financiare, că el se bizuie pe noi. De obicei se ajunge în această situație atunci când animalul este grav bolnav, i-a fost descoperită o afecțiune acută galopantă sau boala cronică de care suferea a evoluat prea mult, a suferit vreun accident sau s-a născut cu vreo anomalie care îi va îngreuna traiul. În situația câinilor bătrâni sau celor cu boli cronice, decizia eutanasierii poate fi luată în considerare cu mult timp înainte. Stăpânul sau toată familia poate analiza la rece ce demers vor lua atunci când se pune problema. Pentru unele persoane e mai ușor să analizeze detașat, rațional conjunctura aceasta nefericită. Valul de emoții e mai covârșitor atunci când hotărârea trebuie luată rapid, în cazul unui accident sau a vreunei tumori cu evoluție rapidă. Nu e prea mult timp de gândire și suntem bombardați cu tot felul de informații, opinii și sentimente. De aceea, ar fi bine să vă gândiți încă de pe acum ce veți face într-o asemenea situație. Probabil cel mai dificil de răzbătut este sentimentul de vinovăție. Joaca «de-a Dumnezeu» nu e ușoară și, indiferent de cât de mult v-ar încuraja cei din jur sau v-ar motiva veterinarul, tot veți avea remușcări mai târziu că poate ați luat viața animalului prea devreme, că mai existau undeva soluții pentru el. Cel mai egoist lucru pe care îl putem face este să îi prelungim agonia animalului deoarece ne temem să luăm decizia eutanasierii sau pentru că ne dorim să îl ținem alături de noi cât mai mult timp, chiar dacă în continuare el va fi doar o umbră a animalului zglobiu pe care îl știam. O viața în suferință și neajunsuri este cu mult mai grea decât o moarte indusă puțin mai devreme. În luarea deciziei trebui ținut cont de mai mulți factori, cum ar fi investiția afectivă și, de ce nu, financiară în tratarea sau îngrijirea animalului, durerea și condițiile de trai înrăutățite, eficacitatea tratamentului și perioada cu care i se poate prelungi viața. Discutați deschis cu medicul veterinar, cântăriți bine toate posibilitățile și puneți toate întrebările care vă interesează. Nu vă sfiiți să cereți și o a doua opinie medicală, în definitiv, e în joc viața animalului iubit. Eutanasierea induce o moarte lipsită de durere, animalul cade într-un somn adânc din care nu se va mai trezi niciodată. Procedura constă în inocularea intravenoasă a unei supradoze de anestezic. Animalul intră în starea de inconstiență, apare stopul respirator și imediat după el cel cardiac, totul pe durata a cel mult 1 minut. Animalul nu suferă și nici nu își dă seama ce s-a întâmplat. Dacă e vreodată un moment mai bun să vă gândiți la bunăstarea animalului, acum este. Chiar dacă ideea de a trăi fără el este sfâșietoare, gândul că va duce o viață chinuită, în durere și lipsită de confort este și mai atroce. De aceea, recomandăm să faceți o listă, să răspundeți la întrebările de mai jos și să trageți concluziile la sfârșit. Puși în fața unor situații concrete vă poate fi mai ușor să vă decideți. Luați în considerare următoarele: În prezent, care este calitatea vieții animalului? Se află în ultimul stadiu al unei boli terminale? Există un tratament eficace pentru afecțiunea în cauză? Are dureri care nu pot fi ameliorate de către medicamente? Vă puteți permite financiare tratamentul disponibil? Mănâncă sau bea apă singur, în cantități suficiente, sau are nevoie de asistență? Se mai bucură de activitățile zilnice firești cum ar fi joaca, prezența sau sosirea voastră acasă, plimbare? Se mai poate ridica în picioare, merge normal, urca scările? Mai are puterea să își facă nevoile afară sau să aibă control asupra lor? Respiră, doarme, se comportă normal? Este apatic, trist, surescitat, se mai bucură în vreun fel de viața? Vă recunoaște sau mai caută atenția familiei? Se izolează? Poate fi lăsat singur sau are nevoie constant de atenția unui membru al familiei? Voi vă cunoașteți animalul cel mai bine, știți cum și-a trăit viața și de aceea voi trebuie să fiți cei care luați decizia. Nu lăsați pe altcineva să hotărască în locul vostru. Nu este ușor, dar îi datorați asta animalul, în definitiv întotdeauna i-ați dorit numai binele. O viață lungă în suferință nu este bună pentru el.