La începutul acestei povestiri a fost Cristofor Columb. S-a dus în Asia şi a nimerit America. S-a dus după aur şi s-a înapoiat cu havanezi. După ce ruta se va fi stabilit ca fiind una comercială şi de ocupaţie, spaniolii au adus în Europa tutun, porumb şi cartofi. Americanii ne-au adus și ei ceva: păstrăv fântânel, fântâniţă, păstrăv de şipot sau păstrăv de izvor, un salmonid de origine pur americană, pătruns în România la începutul secolului XX. Acest păstrăv e foarte gustos, atingând greutatea maximă de un kilogram. Braconajul, dar şi sensibilitatea lui de peşte american a făcut să mai fie prezent astăzi în foarte puţine râuri de munte din România. Nu ştim dacă exista vreo legătură între destul de demult trecuta vizită a, pe atunci, preşedintelui american George W. Bush, apariţia curcubeului în timpul discursului din faţa românilor şi Peştele curcubeu (Salmo gairdneri irideus), un veritabil salmonid american, de data asta mai puţin pretenţios decât ruda lui mai mică, fântâniţa. Acest păstrav nu doar că se adaptează unor ape fie ele şi tulburi, cum bunăoară se mai găsesc în România, dar poate supravieţui şi în crescătorii unde ajunge la o greutate de aproximativ doua kilograme. Iar dacă nu v-aţi săturat de can-can-ul hollywoodian, vă propun spre consolare pescărească Bibanul American, adică Peştele soare (Lepomis gibbosus), soretele, spaima bălţilor din Sudul României, mic şi afurisit, cu carnea puţin gustoasă, acest peşte face doar nefăcute, devorând icrele şi puetul nobilimii peştilor autohtoni. Numai gura e de el. Autor: Iulian Traşă