Numele echidna isi are originile in limba greaca si se refera la o fiinta mitologica jumatate reptila si jumatate mamifer ce avea fata de femeie, iar corp de sarpe. Echidna face parte din ordinul monotremelor. Acestea sunt diferite de celelalte mamifere si se aseamana cu reptilele in sensul ca in loc sa nasca pui vii acestea depun oua care eclozeaza in afara corpului mamei. Monotremele sunt unice si datorita faptului ca au un singur orificiu, cloaca, folosit atat pentru excretie cat si pentru reproducere. Se cunosc doar cinci specii de monotreme, patru dintre ele fiind echidna, iar al cincilea este ornitorincul. Ordinul monotremelor contine cele mai diferite specii de ceea ce cunoastem noi ca fiind mamifere. Monotremele sunt atat de diferite de restul mamiferelor incat unele autoritati le aseaza intr-o subclasa cu ascendenti disparuti astfel incat sa fie categorisite separat de mamifere. Alti specialisti considera monotremele reptile. Dintre cele patru specii de echidna, echidna cu ciocul scurt este singura specie din genul ei si contine trei subspecii: Tachyglossus aculeatus multiaculetaus, Tachyglossus aculeatus aculeatus si Tachyglossus aculeatus setosus. Cea din urma este restransa teritorial in Tasmania si deseori este considerata o specie distincta. Descriere Capul si corpul masoara intre 35 si 53 de centimetri. De obicei masculii sunt mai mari decat femelele. Greutatea medie a acestor animale este cuprinsa intre 2 si 5 kg. Echidnele au corpul acoperit de o blana maronie sau neagra, iar din loc in loc au tepi goi in interior. Corpul este musculos si rotunjit. Coada este groasa si lipsita de par. Botul alungit este prevazut cu o limba lunga si lipicioasa. Vazul echidnelor este slab dezvoltat, dar acesta compenseaza cu mirosul. Picioarele puternice si ghearele acestora sunt special adaptate pentru sapat. Femelele depun oua care vor ecloza in afara corpului. Din acest punct de vedere echidnele se aseamana cu reptilele. Echidnele mai au si alte trasaturi intalnite la reptile. Similaritati mai sunt intalnite si la anumite structuri osoase, la sistemul digestiv, excretor si cel reproducator. Ca si la reptile ducturile sistemului excretor si a celui reproducator se deschid intr-o cavitate comuna numita cloaca. Echidnele sunt animale homeoterme, adica isi pastreaza temperatura corpului constanta ca si restul mamiferelor si ca si acestea isi hranesc puii cu lapte. Subspecia tasmaniana este caracteizata de o lungime mai mica a tepilor. Caracteristici Echidnele cu ciocul scurt tind sa fie animale nocturne, sau mai active in timpul noptii, acestea iesind seara ca sa se hraneasca. Se deplaseaza lent si cu multa atentie. Hrana principala a echidnelor este compusa din furnici si termite pe care le aduna cu limba lor lunga, captusita cu un mucus lipicios. Echidnele sunt sapatoare specializate si cuibaresc in trunchiuri goale de copaci, vizuine sau gauri de sub copaci sau pietre. Acestea isi pot ridica tepii si isi pot retrage membrele pentru a se proteja la fel cum fac si aricii. Sunt animale solitare si arata comportament interactiv redus. Doar in sezonul de imperechere, cativa masculi vor urmari o femela, iar intalnirea matrimoniala nu dureaza mult. Studiile efectuate in muntii inzapeziti ai Australiei au aratat ca echidnele hiberneaza in timpul sezonului rece (din aprilie pana in iulie), iar temperatura corpului poate sa scada pana la 4 grade Celsius. Echidnele pot de asemenea sa intre intr-o stare de latenta, incetinindu-si functiile vitale, si in afara perioadei de hibernare, in cazul in care resursele de hrana sunt limitate. Maturitatea sexuala este atinsa la aproximativ doi ani. In medie femelele produc urmasi cam o data la doi ani. Un singur ou este depus direct din cloaca intr-un saculet temporar unde va fi incubat. Acesta eclozeaza si puiul se dezvolta. In salbaticie, echidnele traiesc aproximativ 20 de ani. Distributie si habitat Echidnele cu ciocul scurt sunt intalnite in habitate diferite cum ar fi paduri, pajisti, zone stancoase sau campiile nisipoase din desertul Australiei. Acestea au fost intalnite chiar si in munti in zone care ocazional pot fi acoperite de zapada. Echidnele locuiesc in cea mai mare parte a Australiei si pe multe insule din jurul acesteia cum ar fi Tasmania si Noua Guinee. Amenintari Echidna cu ciocul scurt pare sa fii rezistat celor mai multe amenintari si s-a adaptat cu usurinta la speciile nou introduse din Europa. Tepii protectori si strategiile defensive le ajuta sa supravietuiasca speciilor non-autohtone chiar daca acestea au avut un impact negativ asupra celorlate specii native. Nefiind restrictionate unui singur habitat si abundenta hranei le face suficient de nevulnerabile in fata competitorilor. Surse foto: 1, 2 Nicolae HaseganZooLand.ro