Poate fi considerata una dintre cele mai prezente specii de pe planeta, populand fiecare continent, cu exceptia Antarticai. Face parte din ordinul zburatorelor, specia Diptera, familia Drosophilidae si mai este cunoscuta si sub denumirea de musca de otet. Incepand de la entomologistul american Charles W. Woodworth, aceasta insecta reprezinta cea mai frecventa specie utilizata ca model in studierea unor aspecte care tin de biologie, genetica, fiziologie si evolutia vietii, deoarece este usor de ingrijit, se dezvolta rapid si depune numeroase oua. Exista, desigur, si alte motive pentru care Drosophila melanogaster reprezinta materialul ideal in studierea si cercetarea unor aspecte legate de domeniul genetic: – Cultura si ingrijirea drosofilei presupun un minimum de echipamante si un spatiu restrans, chiar si in cazul unor culturi mari, iar costurile sunt foarte scazute – Este o insecata mica, usor de crescut in conditii de laborator, cu o morfologie usor de identificat – In decursul catorva saptamani pot fi studiate in paralel mai multe generatii de drosofila (o generatie se dezvolta in 10 zile la temperatura camerei) – Are un grad mare de fecunditate – femelele pot depune pana la 100 de oua pe zi si pana la 2000 intr-o singura viata – Dimorfismul sexual este accentuat: femelele masoara cca 2,5 mm, masculii sunt mai mici, iar spatele corpului lor este mai inchis la culoare. Diferenta intre sexe este mai usor observabila din punct de vedere coloristic. De asemenea, masculii se diferentiaza de femele prin prezenta unei portiuni acoperite de un par tepos in zona aparatului reproductiv, pe care o folosesc in timpul imperecherii pentru a se “agata”de partenere. – Larvele mature prezinta cromozomi foarte dezvoltati in grandele salivare, denumiti si cromozomi polytene sau “pufi” care indica regiunile de reproducere si evolutia activitatii genelor. – Are numai patru perechi de cromozomi: trei perechi de cromozomi somatici si o pereche de cromozomi sexuali. – Tehnicile de reproducere genetica sunt disponibile inca din anul 1987 – Structura primara a genomului complet de drosofila a foat publicata in anul 2000 Ochii bulbucati si compusi, de un rosu sangeriu si abilitatile extraordinare de zbor ii confera drosofilei un aspect infricosator, care, din fericire, este diminuat de dimensiunile reduse sale reduse. Corina DovincaZooLand.ro