Da, din nefericire vom vorbi la trecut despre una dintre giuvaerele faunei Romaniei. Dropia, caci despre ea este vorba, a disparut depe campiile noastre fara ca macar o masura sa se fii luat in acest scop. Este o mare pierdere a ornitologiei romanesti si nu numai. Desi nu vom insista mult pe cauzele care au dus la disparitia dropiei (nu dorim sa transmitem prea multa tristete cu acest articol), totusi le vom enumera pentru a ne face constientii asupra impactului nefast pe care il avem asupra naturii. Apoi vom oferi intreg spatiul descrierii acestei pasarii pretioase, pentru a o cunoaste cat mai bine, in speranta ca intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat, ea va zbura din nou pe deasupra campiilor Romaniei. Ce s-a intamplat cu dropia romaneasca? Ar putea curge multa cerneala pe baza acestui subiect, fara insa a mai putea schimba ceva in istoria sumbra a acestei pasari. Pe la inceputul secolului trecut cardurile de dropii animau orizontul plat din zonele de campie ale Romaniei. Baraganul, Dobrogea, Oltenia si Campia de Vest ofereau ambientul perfect pentru inmultirea acestor pasari. Putea fi vazute si carduri de pana la 500-600 de exemplare. Apoi avea sa inceapa declinul. Omul avea sa prinda gustul carnii sale delicioase si de atunci lacomia umana avea sa nu mai poata fi stavilita. Pentru vanatorii, dropia era cel mai mare trofeu cu pene. Meritele vanatoresti aveau sa creasca considerabil daca reuseai sa impusti un dropioi. Nu doar vanatorii de rand ci si cei de elita, ai Romaniei regale si mai tarziu reprezentantii de seama ai comunismului, isi atinteau pustiile asupra bietei dropii. Atacata chiar de catre cei care trebuia sa o apere, dropia nu a mai avut nicio scapare. Macelul avea loc pe fiecare campie din Romania. Insa nu doar vanatorii au stat la baza extinctiei dropiei romanesti. Si taranii romani, de rand au vazut in dropie o sursa abundenta de carne, un fel de trufanda. Cum nu aveau acces la pusti, au profitat de o slabiciune a pasarii. Dropia, spre deosebire de majoritatea pasariilor, nu poseda o formatiune anatomica aflata la baza cozii, numita glanda uropigiana. Aceasta glanda secreta un tip de grasime, care intins pe pene le protejeaza impotriva umiditatii. Fara aceasta substanta secretata, dropia era foarte vulnerabila in fata ploii si a inghetului, cu care se confrunta pe teritoriul Romaniei la inceputul sezonului rece. Astfel ploaia si zapada se acumulau in pene, inghetau si nu mai permiteau pasarii sa zboara. Fara acest mijloc de aparare dropia a devenit o prada sigura pentru taranii care se napusteau cu ciomege, furci, sape si alte unelte. Sute, poate mii de pasari si-au gasit sfarsitul in acest fel. Fara o lege care sa le protejeze, taranii saraci de la campie nu se sfiau sa le atace. O alta lovitura grea avea sa fie data dropiei de catre agricultura comunista. Introducerea utilajelor (tractoare si in special combine) a semanat moarte printre puii si ouale de dropie. Dropia isi depune oule in mici scobituri pe sol, fara vreun soi de protectie impotriva masiniilor care secerau tot. Puii de dropie sunt extrem de vulnerabili in primul an de viata, 3 sferturi din ei murind in primul an de viata, in conditii normale. Sursele de hrana si de apa aveau sa fie otravite de asa zisa „agricultura moderna”, ce folosea cu incantare ingrasaminte, pesticide si insecticide. Dropia era atacata din toate partiile si nu avea cum sa mai scape. Asa se face ca in 1981, in Teleorman, ultimul card de dropii de Romania, circa 1500 de exemplare, era lichidat de tarani cu ciomegele, profitand si ei de capcana poleiului. Si astfel se incheie povestea dropiei pe teritoriul romanesc. In prezent In ultimii ani aparitii sporadice ale dropiei au mai fost semnalate pe teritoriul Romaniei, in Oltenia, Dobrogea si Crisana. Probabil este vorba de perechi sau grupuri mici de dropii venite temporar din tariile vecine, unde exista colonii mai mari de dropii. Aceste evenimente izolate nu ne pot face sa afirmam ca dropia s-a intors in Romania. Totusi cu niste politici de repopulare si conservare, aceasta pasare extraordinara ar putea fi readusa pe teritoriul tarii noastre. Marea Britanie, tara in care dropia a avut aceeasi soarta ca si la noi, doar ca englezii au nimicit-o cu un secol mai devreme, a pornit acum un program de reintroducere a speciei pe teritoriul lor. In regiunea Salisbury a fost infiintat un parc national, o zona protejata pentru dropii. Dropiile de aici au eclozat din oua provenite din Rusia. Totul despre dropie Otis tarda, pe numele ei stiintific, este cea mai mare zburatoare din lume si cea mai mare pasare din avifauna Romaniei. Arealul de raspandire include zonele de stepa, silvostepa, campie din regiunile temperate ale Europei si Asiei. La ora actuala populatii insemnate de dropii se intalnesc in: Spania, Ucraina, Ungaria, Rusia, Turcia, Portugalia si Mongolia. In alte tari europene si asiatice populatii de dropii, mai reduse numeric isi fac veacul. Se crede ca aproximativ 35.000 de dropii mai traiesc libere in lume. Dropia iubeste zonele de ses, spatiile deschise acoperite cu plante erbacee inalte. Culturile agricole de cereale au devenit si ele o casa ideala pentru aceste pasarii. Plantele inalte, abundenta hranei (seminte, rozatoare, insecte) atrag dropiile sa cuibareasca aici. Din pacate, exista si o parte intunecata a acestui lucru. Manoperele si utilajele agricole curma viata a numeroase pasari, in special puiet. La dropii se poate observa cel mai mare grad de dimorfism sexual din lumea inaripatelor. Masculul este atat de diferit de femela incat ai putea crede ca sunt doua specii diferite. El este mult mai masiv decat femela cantarind pana la 18 kg, pe cand consoarta lui abia ajunge la 5 kg. Inaltimea unui dropioi poate fi de peste 1 metru, lungimea de 1,15 metri, iar anvergura aripilor atinge 2- 2.8 metri. Coloritul este si el impresionant. Deaupra, pe spate, penele sunt aramii sau maronii, iar vazut de dedesubt, corpul apare imbracat intr-o haina perfect alba. Acest lucru se observa cel mai bine in zbor. Gatul si capul sunt gri, iar lateralele pieptului de culoarea alunei. In perioada imperecherii mai ales, masculii etaleaza niste mustati impresionante care pleaca imediat de sub cioc. Masurand circa 10 cm, acestea sunt tot pene si au rol in ritualurile de curtare. Femela, dupa cum am vazut este mult mai micuta si mai putin spectaculos colorata. Ii lipsesc mustatiile, dar si abundenta de pene albe, ce caracterizeaza tinuta masculului. Poate ajunge pana la 80 de cm inaltime si circa 90 de cm lungime. Tineretul aduce la aspectul fizic cu femela. Ambele sexe sunt destul de silentioase. Incepand cu martie, dar mai ales in aprilie, incepe sezonul imperecherii. Jocul nuptial constituie o priveliste spectaculoasa. Masculii rivali isi etaleaza roba impresionanta si se arunca intr-o lupta violenta. In final, doar cel mai bune are privilegiul sa isi transmita mai departe zestrea genetica. Dropioiul isi umfla pieptul, capul si gatul se ascund, iar mustatiile lungi sunt erecte. Coada flamboaianta si aripile transformate in jupon, dau senzatia unui bulgare alb de pene si puf. Pe pajistea verde de aprilie, putem vedea doi astfel de bulgarasi tasnind unul impotriva celuilalt. Ce spectacol! Doua, rar trei sau patru, oua sunt depuse de femela intr-o mica scobitura in sol. Ea cloceste singura ouale timp de 4 saptamani, interval dupa care puii vor ecloza. Imediat dupa ce au isit din ou ei sunt capabili sa isi urmareasca mama. Si vor sta aproape de ea pana vor implini un an. Pe la 2 luni deja adopta penajul de adult si incep sa deprinda arta zborului. La 3 luni sunt capabili sa zboare distante considerabile. Masculi devin amturi sexual abia la 5 ani. O perioada destul de mare avand in vedere ca speranta de viata este de 10 ani. Din pacate 75%- 80% dintre pui mor in primul an de viata din cauza pradatorilor. Masculii au o rata a mortalitatii mai mare decat femele din cauza luptelor, dar si a faptului ca pe durata duelurilor devin mai vizibili pentru mamiferele de prada mari (linx, vulpi, lupi). Foarte rar dropioii sunt atacati de pasari de prada, datorita masivitatii lor. Desi sunt pasari foarte grele, dropiile sunt excelente zburatoare, putand atinge viteze de pana la 60 km/h. cu toate acestea cand se simt amenintate, prefera alergatul in defavoarea zborului. Sunt pasari omnivore, se hranesc atat cu seminte, fructe, cat si cu insecte, viermi, broaste sau rozatoare mici. Surse foto: 1, 2; Shutterstock Nicolae Hasegan ZooLand.ro