Legenda Contelui Dracula pare să îi fascineze tot mai mult pe străinii care o ecranizează sub diferite forme, care mai de care mai interesante. Din aceeaşi fascinaţie, oamenii de ştiinţă au încercat să găsească o explicaţie pentru setea de sânge caracteristică celebrului conte, iar rezultatele au fost surprinzătoare. Studiile efectuate de cercetătorii de la Universitatea Linkoping, din Suedia, spun că există o componentă chimică în structura sângelui care-i dă un miros metalic, miros pe care contele Dracula îl găsea irezistibil. În romanul lui Bram Stoker, contele cu dinţii ascuţiţi cu greu s-a putut stăpâni în momentul în care oaspetele lui, Jonathan Harker, s-a tăiat cu lama de ras. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că aristocratul strigoi reacţiona aşa din cauza unei aldehide organice. În timpul testărilor făcute pe nişte animale, bucăţi de lemn împregnate cu substanţe chimice făcute în laborator au declanşat o reacţie puternică din partea câinilor sălbatici africani şi asiatici şi a tigrilor siberieni. Dintre toate animalele testate, tigrii siberieni au fost cel mai mult atraşi de compusul chimic al sângelui. Compusul a produs aceeaşi reacţii ca sângele de cal: adulmecări, muşcături sau lingeri. ]n ciuda acestui fapt, animalele însă nu au fost deloc atrase de buştenii impregnaţi cu esenţă de fructe sau solvenţii aproape fără miros. "Pentru animalele de pradă, mirosul hranei este foarte atractiv, un mare aport al acestei arome fiind dat de sânge. Ne-am dorit să aflăm care sunt componentele chimice care dau acest miros sângelui", a declarat profesorul Matthias Laska. În urma efectu[rii unor analize de laborator, oamenii de ştiinţă au descoperit 30 de substanţe, fiecare dintre acestea putând fi ceea ce savanţii căutau. În final, testele au dus la concluzia că substanţa cu pricina este o aldehidă care emite un miros metalic distinctiv, de obicei asociat cu sângele. Studiul a fost publicat în Public Library of Science ONE şi relatat de Mirror. Sursa: Mirror