Originea acestui caine, precum si numele sau au facut, de-a lungul vremii, obiectul unor discutii controversate intre chinologii diverselor tari. Denumirea initiala de Dog danez a fost considerata a fi improprie, chinologii germani fiind cei care au selectionat si fixat aceasta rasa, desi printre predecesorii sai se afla si Dansk-houndul.Dogul german descinde din Molosii asirieni si mai apoi ai greco-romanilor, silueta sa amintitnd de cea a anticului Tiger dog, reprezentata in basoreliefurile egiptene si romane. La sfarsitul sec. al XIX-lea, dintre cainii cunoscuti in Germania sub denumirile de Dog de Ulm, Dog de Wurtemberg si Mastiff german (toate aceste varietati fiind disparute in prezent) este selectionat si creat tipul actual, excelent caine de paza, puternic, echilibrat si curajos. Dogul german prezinta o silueta uriasa, mandra si eleganta, fiind numit generic si Apollo al speciei canine. Este un animal rezistent si rapid, lipsit de agresivitate (cu exceptia cazului cand este educat ca atare), care stie sa-si tempereze forta si impetuozitatea. Este usor de dresat, dar are nevoie de foarta multa hrana si miscare. Se ataseaza total de stapanul sau si de caminul acestuia, pe care il pazeste cu sfintenie. American Kennel Club recunoaste Dogul german ca rasa apartinand clasei utilitarilor, printre calitatile sale numarandu-se si: luarea urmei (caini detectivi, copoi), paza si transportul (sunt buni carausi).Capul acestui caine este foarte expresiv, alungit, uscativ si fin modelat. Privita din profil, fruntea este paralela cu botul. Ochii sunt rotunjiti, colorati in nuante dintre cele mai intunecate, sprancenele sunt bine dezvoltate, iar privirea este vioaie si inteligenta. Urechile sunt fixate in sus, nefiind foarte departate una de cealalta, taiate ascutit si in armonie cu capul. Dogul german are spatele scurt, drept si usor inclinat spre crupa. Pieptul este lat, coborat pana la articulatia coatelor; abdomenul ridicat; membrele anterioare drepte, late si musculoase; umerii lungi si oblici, articulati in unghi drept, cu bratul asigurand cainelui o miscare usoara si elastica; iar membrele posterioare sunt drepte si puternice. Coada este fixata in sus, de marime mijlocie. Atunci cand se afla in repaus, dogul german are coada atarnanda, iar in stare de agitatie aceasta se curbeaza, fara a depasi insa nivelul spatelui. Corpul ii este acoperit cu par scurt, des, lins si stralucitor. In functie de varietatea rasei, culoarea blanii poate fi albastra, aramie, tigrata sau neagra. Ca talie, masculii masoara minimum 80 cm, femelele min 72 cm., iar greutatea standard este de 50-70 kg. Corina DovincaZooLand.ro